În ianuarie 1925, I. Winklehner, directorul general al minelor Societăţii Petroşani, acordă un interviu săptămânalului local de limba română, Gazeta Jiului. Menţionăm că în epoca interbelică interviul, ca gen publicistic, era puţin cultivat de presa locală. Chiar şi acest interviu, publicat în două ediţii din lunile ianuarie şi februarie, este atipic, întrucât nu conţine întrebările, ci doar răspunsurile. Dincolo de aceste considerente care ţin de bucătăria jurnalisticii, interviul este foarte important deoarece un profesionist al mineritului de cărbune panoramează situaţia minelor soc. Petroşani şi activitatea minelor europene în anul 1924. Tot în această ediţie publicăm un dialog cu dr. ing. Valeriu Butulescu despre situaţia exploatării cărbunelui naţional şi mondial în 2013. Aşadar, un arc peste timp, realizat după 89 de ani. Eventualele comparaţii le lăsăm pe seama cititorilor noştri.

I. Winklehner, director general al Soc. Petroşani despre

Activitatea minelor Petroşani în 1924

Privire retrospectivă

Societatea Petroşani a naţionalizat minele sale actuale încă de la începutul anului 1921. Acţiunile Societăţii aparţin jumătate Băncii Româneşti, iar jumătate fostei Soc. Salgotarjan. Preşedintele Consiliului şi mai mult de jumătate din membri sunt români.

Producţiunea

Imediat înaintea naţionalizării, producţia minelor era de 5.082.100 tone cărbuni şi s-a mărit necontenit, iar anul trecut, 1924, s-a dublat, atingând cifra de 10.180.800 tone.

Înaintea primului război producţiunea era de 12.000.000 tone, dar atunci se lucra cu două echipe de câte 12 ore de lucru. În prezent (ianuarie 1925 – n.r.), producţiunea este diminuată din cauză că se lucrează cu două echipe a opt ore şi câteva echipe suplimentare.

În timpul războiului de altfel s-a forţat permanent producţiunea, neglijându-se întreţinerea materialului