Pasiunea de a ucide animale sălbatice nu este deloc ieftină. O simplă partidă de vânătoare de două zile la câteva ore distanță de casă poate ajunge să coste cât un concediu exotic.
Unii o văd ca pe o reminiscență barbară, alții ca pe un sport mai special, în timp ce o a treia categorie observă mai ales aspectul utilitar: se ține sub control populația de animale și, în același timp, se obține hrană de calitate. Un lucru este sigur: vânătoarea este unul dintre cele mai scumpe sporturi și nu este de mirare că este practicată de puțini români (ceva mai mult de 50.000, în mare parte, cu venituri peste medie). Lor li se alătură, în fiecare an, câteva mii de vânători străini (atrași aici atât de fauna bogată, cât și de prețurile mai mici decât în vestul Europei).
Primele cheltuieli serioase încep încă dinainte de a deveni vânător cu acte în regulă. Pentru a obține un permis de portarmă este nevoie de o serie de examene medicale și psihologice. Acestea costă, de obicei, câteva sute de lei, sumă similară celei necesare pentru înscrierea la cursurile obligatorii de instruire teoretică și practică. Urmează taxa de emitere a permisului (circa 100 de lei) și cea de autorizare a achiziționării unei arme (tot 100 de lei).
De aici încolo, lucrurile se complică, în funcție de bugetul fiecăruia. „Mi-am luat un Manlicher de vreo 2.500 de euro și am mai dat pe muniție și accesorii vreo 500 de euro“, povestește Dragoș Vasile, un proaspăt vânător bucureștean. Există însă și variante mult mai ieftine: „În 2012 mi s-a stricat arma pe care o aveam de mai bine de 20 de ani și am cumpărat de la un prieten un CZ second-hand, cu vreo 400 de euro“, spune mureșeanul Iuliu Tudoran, care vânează de prin 1975. Dar pușca nu este decât partea cea mai importantă a echipamentului unui vânător. Mai sunt necesare îmbrăcăminte și încălțăminte specifice (ce pot costa între câteva sut
