Sîmbătă seară, aproape tot continentul mai mult sau mai puțin meloman a stat cu ochii/urechile pe transmisiunea TV de la Malmö și cu mîna pe telefon ca să-și voteze vecinii prieteni concurenți la Vocea Europei. Sictiriți de atmosfera de Mamaia Festival din Malmö Arena, am ieșit să ne plimbăm puțin prin oraș.

Dacă vrei să asculți muzică adevărată la Malmö, du-te în august la Malmöfestivalen, un fel de Zilele Orașului de la noi, minus manelele, micii și berile la pet aferente. Pe parcursul celor opt zile de festival, ai intrare liberă la toate scenele ridicate prin oraș – din piața centrală Stortorget pînă lîngă fortăreața Malmöhus, în parcul Slottsparken –, pe care concertează trupe serioase, nu păcălici de Eurovision; Testament și Mayhem (headliner-ii invitați în anul în care am fost noi), de exemplu, i-ar fi mîncat cu fulgi cu tot pe de-alde Cezar Ouatu.

Căscînd gura la clădirile medievale din centru, turistul abia ajuns aici ar putea crede că orașul ăsta cu o istorie de peste 700 de ani e încremenit în timp, trăind într-un trecut perpetuu. Ei bine, chiar nu: ajutat și de recesiunea economică de la sfîrșitul secolului XX (după vreo 150 de ani de ciocănit în cală, șantierul naval Kockums, de Top 5 mondial, și-a închis porțile într-o dimineață din 1986, lăsînd pe dinafară zeci de mii de angajați), Malmö, cel mai vechi centru industrial suedez, s-a transformat radical în ultimele două decenii. Edilii au evitat ciocnirea cu falimentul general, redefinind prioritățile comunității: pe cadavrul industriei grele a crescut astfel un oraș verde, care a renunțat la ciocan, a investit în mouse și claviatură și-și plătește acum facturile din biznisuri în servicii, IT, educație și artă. Cine are ureche de auzit, nu neapărat muzicală, să audă (din păcate, ai noștri edili sînt complet afoni).

E drept că și integrarea în UE a Suediei și construirea superpodul