Nu am urma de simpatie pentru Gigi, in general, iar de cand a ajuns dupa gratii nici cea mai vaga empatie cu situatia grea prin care trece omul Becali.

De altfel, nici nu cred ca ar fi cazul, fostul cioban e invatat atat de bine cu mediul si oamenii din zona penitenciarului Rahova, incat e greu sa ti-l imaginezi pe "razboinicul luminii" traind cine stie ce drama interioara intre peretii celulei.

Nu stiu cati suntem cei care nu ne umezim ochii si nu ne tremura vocea de emotie cand vorbim despre ce-o manca oare marele patron al Stelei dupa gratii, dar daca e sa te iei dupa capetele clanurilor prezente prin studiourile TV, ai crede ca cel putin jumatate dintre romani bocesc disparitia lui Gigi din fata camerelor de televiziune.

A fost atat de nociva aceasta infuzie non-stop de becalism din presa ultimilor 14 ani, ca e inutil sa reluam fie si cateva dintre motivele pentru care o pauza e binecuvantata.

Nu e vorba doar de lipsa de subiecte, de prostie sau interese personale in campania pe care o vedeti derulandu-se la TV. Sunt convins ca printre personajele care il jelesc de dimineata pana seara se numara si unii care il indragesc si il apreciaza sincer. Asa cum aproape aceleasi personaje boceau la Nastase cultura, inteligenta si educatia nemaivazute si nemaiauzite, tot ei isi rup camasa de durere in fata umanitatii, bunatatii crestine si inimii largi cu care Gigi ar fi blagoslovit mii si mii de amarati.

Ei, ca si in cazul lui Nastase, au gasit repede de ce sa se lege in speta juridica pentru a-si plange cu dovezi binefecatorul spiritual. Auzim poezia recitata incontinuu: cinci judecatori de acelasi rang l-au achitat, cum sa vina trei si sa le intoarca decizia celor dintai la 180 de grade?

Trebuie sa fie ceva putred aici...spun aceiasi apostoli ai bunului crestin inchis doar "ca sa isi faca Romania ima