Motto:
“However beautiful the strategy, you should occasionally look at the results.”-Winston Churchill
Este lăudabil ca in anumite cercuri de la București sunt sesizate evoluțiile in plan energetic național, regional si global, in sensul resuscitării discuțiilor privind o (noua) strategie energetica naționala. Mediul corporatist, societatea civila, experți in energie, securitate si politicieni promovează zilele acestea diverse versiuni, proiecte de elemente de strategie energetica naționala.
Care sa fie motivația, in condițiile in care Romania dispune de o strategie energetica adoptata in 2007, având ca ținta anul 2020 (strategie menținuta, însa, de 5 ani în „stand-by”)? Binecuvântarea geologica a spațiului aflat sub jurisdicție româneasca? Realizarea relevantei si volatilității tot mai accentuate a triunghiului strategic fixat pe coordonatele bazinelor Marii Negre, Marii Caspice, Sud-estul Marii Mediteraneene? Constatarea ca, de fapt, Romania nu deține nicio strategie sau abordare strategica in problema energetica? De la ce pornim?
In prezent, Romania dispune de o strategie energetica pentru perioada 2007-2020, adoptata prin HG 1069/2007, completata printr-un raport de mediu care a plasat in incertitudine coerenta acestei strategii din perspectiva impactului de mediu. Respectiva strategie energetica este caracterizata prin limbaj si terminologii programatice, lipsit de valente practice, (extrem de frecvente cuvinte precum “vom promova”, “vom sprijini”, “vom iniția” etc), de inspirație (prea accentuata, am putea spune) comunitara, fara a preciza însa “cum”, de „către cine” si “pana când” trebuie îndeplinite liniile de acțiune stabilite.
Orice exercițiu strategic pentru viitor trebuie sa depaseasca insa cadrul limbajului programatic.
S-a reușit chiar “performanta” devierii de la aceasta Strategie din considerente de natura politica si c
