Societăţile acestei a treia faze a modernităţii occidentale, ca şi cele care gravitează în jurul lor, funcţionează într-un mod care lasă prea puţin loc îndoielii, în privinţa "ieşirii de pe şină". Sunt motive bune să credem că diagnosticul hamletian al unor timpuri ieşite din ţîţîni ("The time is out of joint!") este împărtăşit astăzi de mult mai mulţi oameni, decît în vremea lui Shakespeare! Unde şi de ce s-a produs deraierea? Care sunt şansele şi remediile necesare pentru a putea repune lucrurile pe altă cale decît aceasta, care duce în fundătura autodistrugerii? Întrebări comune, atît pentru omul redus la orizontul zilei de mîine, cît şi pentru profesioniştii uneltelor gîndirii sistematice, capabili să susţină, la nivel conceptual, un discurs coerent şi critic, să pună diagnosticul disfuncţiilor sociale şi să ofere măcar o "indicaţie terapeutică". Profesorul Michael Sandel este unul dintre aceştia. El a "inventat" conceptul "societăţii de piaţă", cu o bogată valoare de diag­nostic. De la societăţi bazate pe "economia de piaţă", modernitatea sfîrşitului de secol XX a plonjat într-un univers social dizolvant, bazat pe universalizarea principiului potrivit căruia totul şi orice/oricine are un preţ; de piaţă! Sau, altfel spus, piaţa este aceea care trebuie să pună un preţ, pe orice! Dintr-o dată şi fără temei, mecanis­mele de piaţă, care fac posibilă alocarea eficientă a resurselor într-un sistem economic anume articulat pentru a asigura performanţa economică, au fost investite cu puterea şi autoritatea de a opera în oricare alte domenii, pe baza presupunerii, de nimic îndreptăţite, că vor produce aceleaşi rezultate benefice: de la administaţie, stat şi viaţă publică, pînă la familie, prietenie, credinţă şi morală. Cum şi de ce a fost urmată această cale, nu este cazul să povestesc aici. O face autorul mult mai bine în paginile cărţii sale: "What Money Can't Buy: The