Un tânăr de la sat trebuia să se căsătorească, având de acum vârsta… Se îndrăgosteşte, vine şi o arată părinţilor pe aleasa inimii lui.

Tatăl lui se uită la ea, îl luă de o parte şi-l întreabă:

- De-a cui este?

- De-a lui Păvălache, tată!

- Păi, în situaţia asta nu poţi să te căsătoreşti cu ea, fiindcă-ţi este soră. Asta e… îmi pare rău… ştii, valurile tinereţii, eu şi cu mama ei… Necăjit, tânărul caută altă fată.

Găseşte, aşa că o prezintă şi pe aceasta. Tatăl îl ia deoparte:

- Este de-a lui Stroe, nu? Nu poţi să te căsătoreşti cu ea că-ţi este soră. Ştii? Valurile tinereţii, fiule. Îmi pare rău.

Necăjit, fiul îl întreabă:

- Auzi, tată? Pe fata lu’ Cristea o ştii?

- Da fiule, şi ea îţi este soră!

- Dar pe-a lu’ Marin o ştii?

- Da

- Şi-mi este tot soră?

- Da, fiule! Îmi pare rău…, valurile tinereţii!

Dezamăgit, fiul se duce la maică-sa şi-i spune:

- Auzi, mamă, nu vreau să fac scandal în casă, dar tata când era tânăr era armăsarul satului? Ăsta s-a culcat cu toate femeile din sat! Acum când vreau să mă însor şi eu îmi spune că nu pot cu aia, că mi-e soră, cu aia nu, că mi-e soră… Ce să fac, că am ajuns la disperare?

- Însoară-te liniştit, mamă, cu cine vrei, că nici tu nu eşti băiatul lui…

Un tânăr de la sat trebuia să se căsătorească, având de acum vârsta… Se îndrăgosteşte, vine şi o arată părinţilor pe aleasa inimii lui.

Tatăl lui se uită la ea, îl luă de o parte şi-l întreabă:

- De-a cui este?

- De-a lui Păvălache, tată!

- Păi, în situaţia asta nu poţi să te căsătoreşti cu ea, fiindcă-ţi este soră. Asta e… îmi pare rău… ştii, valurile tinereţii, eu şi cu mama ei… Necăjit, tânărul caută altă fată.

Găseşte, aşa că o prezintă şi pe aceasta. Tatăl îl ia deoparte:

- Este de-a lui Stroe, nu? Nu poţi să te căsătoreşti cu ea că-ţi este soră. Ştii? Valuri