Greu îi mai poţi determina pe români să mai facă ceva, prin propriul efort, după ce tu le-ai dat acel lucru gratis, sau aproape gratis. Aşa s-a întâmplat şi în cazul reabilitării termice pe fonduri europene, în Slatina, proiect în care proprietarii ar trebui să suporte şi o parte din cofinanţare, până la 30%, în funcţie de venitul fiecăruia. Când a venit vorba de aşa ceva, slătinenii noştri nu s-au mai înghesuit, ca la programul finanţat în întregime de municipalitate, unde cetăţenii trebuiau doar să se asigure că au geamuri termopan peste tot. Chit că primăria le-a propus să facă plata în rate, pe mai mulţi ani, ca să fie afectaţi într-o cât mai mică măsură.
Degeaba s-a apucat primarul Prina să ameninţe, în stânga şi în dreapta, că va bloca programul „Slatina-oraş verde, oraş curat” şi că toate reabilitările termice vor fi făcute prin fonduri structurale. Până la urmă, n-a avut încotro şi a demarat o nouă ediţie a acestui program în care, totuşi, se vor reabilita mai puţine blocuri, decât vreo 20. Oamenii s-au codit ba că n-au de unde să aducă adeverinţele de venit pe anul 2012, ba că nu li se dau de la Casa de Pensii cupoanele, ba te miri ce. Până la urmă, edilul a înţeles că nu o poate scoate la capăt cu alegătorii care, ani de zile, au fost învăţaţi să primească, să le fie făcut cu bani de la altcineva, de la „stat”. Conceptul ăsta de stat a fost dintotdeauna prost înţeles, la noi. Banii comunităţii sau ai statului vin tot din buzunarele celor care formează aceste comunităţi, contribuabilii. Slătinenii noştri trebuie să înţeleagă că fondurile alea pentru „Slatina-oraş verde, oraş curat”, prin care le sunt reabilitate blocurile gratis, vin tot de la ei, când îşi plătesc taxele şi impozitele locale. Uşor-uşor, se apropie vremea când n-o să mai primim nimic gratis şi statul ne va lăsa să ne descurcăm individual. Să vedem, atunci, ce-o mai fi.
Greu îi
