Mai bine bogat şi la puşcărie, decât sărac şi liber. Aceasta este filosofia de viaţă a lui Giovanni Becali (Ioan Becali), unul din „greii” fotbalului românesc, implicat în dosarul transferurilor, alături de alţi patroni de club, impresari, directori de club, în buzunarele cărora afacerile cu jucători au adus milioane de euro.

De fapt, aceasta este filosofia de viaţă a tuturor îmbogăţiţilor tranziţiei din România, oameni importanţi, cu maşini şi vile de lux, cu haine de firmă, care-şi petrec serile la talk show-uri de televiziune şi vacanţele în ţări exotice. Ei sunt cei care au driblat legea şi au profitat cel mai bine relaxarea controlului în societate, ajungând să controleze adevărate imperii financiare. Ei sunt cei care ne vorbesc seară de seară la televizor şi despre care scriu ziarele a doua zi, fiind adevărate modele în societate. Astfel că, încetul cu încetul întreaga filosofie de viaţă a românilor s-a schimbat. De unde până nu de mult mai toţi erau de acord cu formula, „mai bine sărac, dar cinstit”, promovată fără prea mare succes de însuşi primul preşedinte postrevoluţionar, Ion Iliescu, acum mentalitatea generală s-a răsturnat. Chiar şi săracii României privesc cu jind la „carierele” strălucitoare ale borfaşilor milionari şi, identificându-se cu ei, le plâng de milă când vreunul ajunge la puşcărie. Pentru că simt sărăcia pe pielea lor şi au ajuns la concluzia că n-ai ce face cu libertatea, dacă ai stomacul şi buzunarele goale.

Din păcate aici s-a ajuns. Astfel că ţara are la dispoziţie o imensă armată de săraci şi dezamăgiţi, gata oricând să intre în combinaţii ilegale, şi o pojghiţă de îmbogăţiţi, mulţumiţi că, deocamdată sunt în libertate, pregătiţi sufleteşte pentru puşcărie, unde îşi vor aduce o parte din confortul de acasă. Apoi, la eliberare, aceşti bogaţi iliciţi îşi vor consuma în tihnă averea facută prin h