Aşadar am aflat că în meniul de puşcărie al eroului naţiunii Gigi Becali se află marmelada căreia i se spune prin satele bănăţene ”marmaladă”, şi despre care am a spune o poveste cu un rural care a avut parte, la rându-i, asemenea lui Gigi Atonitul, în vremea lui Stalin, de puşcărie.

Motivul pedepsei s-a încropit din vorbele pe care viitorul puşcăriaş le-ar fi spus la birtul comunal, într-un moment de sinceritate întreţinută de ”monopolul cu dulce” al epocii, că în comunism el personal atât de multă ”marmaladă” a mâncat că şi-ar putea tencui casa cu aceasta.

Urmează la rând cuviosul Pahomie de Rahova, fie-i celula luminată de smerenia meniului cu sus numita marmaladă. Lăsând gluma deoparte, e vremea să ieşim din ipocrizie, din fandoseală şi din manelism jurnalistic şi să spunem cu voce tare că justiţia merită felicitată. Bravo! La mai mare şi la mai mulţi! Aferim Înaltă Curte, fă dumneata dreptate în ţărişoara noastră în care atât de mulţi prostănaci vieţuiesc şi cântă balade lotrilor ca pe vremea lui Iancu Jianu sau, şi mai şi, la mine pe Valea Mureşului, cu interbelicul hoţ Oprea şi cu ajutorul lui, boitariul Ciobu, care au devalizat banca Albina din Lipova şi au intrat în casa domnului inginer Şişu şi l-au golit de avere. Pe aceştia doi judeţeana de partid Arad, secţia cultură şi propagandă, i-a fericit în anii şaptezeci, la neuitatele concursuri judeţene televizate Dialog de la distanţă, cu numele muncitoresc de haiduci luptători împotriva orânduirii burgheze.

Aşa şi acum, Înalta Curte le face rost de meniul cu marmaladă şi noi ne uităm la dumnealor cu admiraţie pentru demnitatea cu care acceptă să se pogoare din Palat la meniul zilnic. E adevărat că, pe de altă parte, unii ne uităm cu jind la Palatele lor şi la Maybach-urile (tot) ale lor, şi visăm la averi nemuncite. Ce bine să ai şi să nu te chinui pentru asta, ne spunem, şi oftăm. Ce minunată