Am avut ocazia să văd, de-a lungul timpului, multe arestări televizate şi multe încarcerări transmise în direct. Două personaje, extrem de cunoscute în întreaga ţară, mi-au rămas în memorie, Adrian Năstase şi Gigi Becali. Primul, fost prim-ministru al României, probabil cel mai bun premier de după Revoluţie, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, fost ministru de Externe, profesor universitar, un om extrem de cult. Mulţi l-au catalogat însă ca fiind un personaj arogant, ceea ce în politică este un defect major. Acesta a fost şi unul dintre motivele care l-au făcut să piardă alegerile prezidenţiale din 2004 şi în cele din urmă să ajungă la puşcărie. A crezut că lui nu o să i se poată întâmpla una ca asta şi s-a purtat ca atare. Pe de altă parte, Gigi Becali, un om care a ajuns cunoscut datorită faptului că a investit bani la Steaua, cea mai iubită echipă de fotbal din ţară, este extrem de credincios, uneori chiar face paradă de credinţa sa, a ajutat extrem de mulţi români aflaţi în nevoie, dar a reuşit să-şi creeze şi multe antipatii din cauza faptului că vorbeşte uneori fără el, înjură ca la uşa cortului bărbaţi şi femei deopotrivă şi jigneşte cu o uşurinţă ieşită din comun.
Dacă Adrian Năstase a fost băgat la puşcărie pentru o găinărie, pentru că alte fapte despre care vuia presa nu au putut fi dovedite, Becali a încasat-o pentru schimbul de terenuri cu Ministerul Apărării Naţionale, operaţiune care i-a permis să-şi construiască o avere estimată la un moment dat la sute de milioane de euro. Spre deosebire de ceilalţi inculpaţi din dosar, fostul ministru al Apărării Victor Babiuc şi fostul şef al Marelui Stat Major, generalul Dumitru Cioflină, Gigi Becali a fost condamnat la un an în plus de închisoare, din cauză că a făcut ceea ce ar fi făcut orice om, i-a prins pe hoţii care i-au furat maşina şi i-a speriat puţin, fiind condamnat astfel cu suspendare î
