Începând de luni şi până joi, inclusiv, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” sărbătoreşte, printr-o serie de evenimente culturale, 20 de ani de existenţă. Directorul Gilbert Danciu a dorit, neapărat, ca această aniversare să fie una specială, încununată de o serie de demersuri culturale, care să exprime valoarea instituţiei pe care o conduce. Am aflat, de asemenea, faptul că toată această corolă de evenimente s-a realizat cu ajutorul financiar exclusiv al Asociaţiei „Eminens”, formată din personalul instituţiei, ceea ce dă dovadă de implicare şi coeziune în cadrul colegiului.

Reporter: La serbarea celor 20 de ani de „Mihai Eminescu”, cum se vede colegiul, care este traiectoria lui în toţi aceşti ani, din punct de vedere al performanţei şi al transformărilor?

Gilbert Danciu: Ooo… e mult de explicat. Eu am venit în actualul Colegiu „Eminescu” abia în 1998 şi cunosc live istoria acestui liceu abia din acest moment. Dar ştiu multe lucruri care s-au petrecut înainte... Asta datorită discuţiilor, uneori interminabile şi totdeauna frumoase, pe care le-am avut cu primul director al acestei şcoli, cu profesorul Mircea Munteanu. Îmi pare rău că nu pot să-i strâng mâna cu ocazia acestei aniversări. El ar fi trebuit să fie în locul meu acum. Dar asta-i viaţa... Mircea Munteanu, împreună cu câţiva colegi de-ai lui din 1993, au înfiinţat acest liceu şi cu asta au schimbat faţa învăţământului din Petroşani. Îi veţi cunoaşte pe o parte din aceşti oameni la festivitatea de deschidere a evenimentului. Şi, chiar dacă devin incoerent acum, trebuie să vă spun că profesorul Mircea Muntenu, primul meu director, şi profesorul Nicolae Cerchez, primul meu şef de catedră, au fost oamenii care m-au determinat să rămân în învăţământ. Nu e frumos ce spun acum, în funcţia pe care o am, dar vreau să fiu sincer: în 1998, când am venit în Petroşani, nu dădeam doi bani pe învăţământu