Ministerul Educaţiei Naţionale şi U.N.I.C.E.F au făcut un studiu naţional privind abandonul şcolar, “Toţi copiii la şcoală până în 2015. Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie”. Acest studiu nu se limitează la furnizarea unor date statistice, ci se concentrează asupra problemelor care cauzează abandon, oferind totodată soluţii. În Timiş, în ultimii doi ani, numărul de elevi care au abandonat şcoala este de câteva sute.
O „radiografie” a abandonului şcolar în România
Ministerul Educaţiei Naţionale şi U.N.I.C.E.F., în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Institutul Naţional de Statistică şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei au lansat, marţi, studiul “Toţi copiii la şcoală până în 2015. Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie: studiu naţional”. Raportul este o cercetare în legătură cu ceea ce se întâmplă în spaţiul românesc atunci când vorbim despre copiii care vin sau nu vin la şcoală. Acesta a fost dezvoltat folosind o metodologie comună cu alte 25 de state, o metodologie pusă la punct de Institutul de Statistică al U.N.E.S.C.O. şi U.N.I.C.E.F.
Aşa cum relevă studiul, situaţia copiilor aflaţi în afara sistemului de educaţie este adesea consecinţa mai multor factori: sociali, culturali, economici şi educaţionali. Sandie Blanchet, reprezentantul U.N.I.C.E.F. în România, spune că rata de părăsire timpurie a şcolii a crescut, în ţara noastră, în anii trecuţi, până la 17.5%. România şi-a propus în linie cu Strategia Europa 2020 să reducă rata părăsirii timpurii a şcolii la 15%, până în 2014, şi la 11%, până în 2020.
Experienţa din România şi din Europa a demonstrat valoarea mediatorilor şcolari. Astăzi, România are cadrul legal şi aproape 500 de mediatori, dar are nevoie urgent de încă 1.500 în comunităţile vulnerabile,
