Simulările de “Bac” doar ce au semănat niscaiva panică prin rândul profesorilor şi părinţilor, cum că noul şi foarte apropiatul examen al maturităţii va secera mai ceva ca vântul sălbatic. Poate la fel de dramatic ca-n anii precedenţi sau, în unele cazuri, dureros de tăios, nefiind identificată nici în acest an vreo luminiţă la cap de tunel / liceu.

Doar ei, protagoniştii, viitor absolvenţii de liceu, nu se pierd cu firea şi îşi păstrează doza de optimism asezonată în unele cazuri cu dungi groase de inconştienţă. Pentru mulţi dintre ei, examenul la facultate nu este decât un drum la prima librărie pentru a-şi procura un dosar, preferabil cu şină, aşa că un bacalaureat “minim” este arhisuficient pentru a-şi începe déjà viaţa de student. Şi, oricum, în aceste zile, nu “Bac”-ul este prioritatea absolută, ci mult mai apropiatul banchet de absolvire a liceului, un party fiţos, la care nu te-ntreabă nimeni cu ce ai rămas de pe vremea şcolii, nici unde ţi-ai băut cafeaua în ultimii patru ani, dar indiscutabil trebuie să fii şi cool, şi trendy şi “marfă” în acelaşi timp, să nu te faci de râs cu ţoalele tale, cu ceasul, frizura, coafura, manichiura şi maşina din care cobori pe covorul roşu.

Este momentul lor de glorie, în care de la iluştrii olimpici, modeşti şi abia ridicaţi de pe manuale şi caietele de lucru, până la cei mai gângavi absolvenţi, nealteraţi de fluxul de informaţie al şcolii, păstraţi cu mintea proaspătă pentru ampla acţiune de manelizare a ţării, toţi vor pune de-o băută de poveste şi vor celebra “liberarea” de liceu neştiind, sau poate deliberat ignorând, că greu de-abia acum începe. Aşa că, în aceste zile, călduroase de vară, precum în compunerile din primele clase, cu zile de şcoală abia picurate din calendar, undeva la limita dintre vacanţă şi ”lasă-mă să te las”, absolvenţii sunt cuprinşi de o frenezie cum nici tezele nu reuşeau să o producă