- Social - nr. 99 / 23 Mai, 2013 Din spectacolul de chansonete, care a incheiat microstagiunea Operetei, am retinut, asa cum am mai scris, in asentimentul publicului, evolutia lui Ernest Fazakas, care canta la fel de bine in franceza ca si in romana. A debutat in comedie, datorita lui Beres Attila, in "Vaduva vesela” si de atunci colaboreaza cu Opereta, dar nu este angajat, ci "liber profesionist”. Spre marea mea surprindere, mi-a raspuns ca nu a facut nici dans, nici canto, decat in facultate, la clasa prof. Lohinszky Lorand, unde a intrat din prima. Din calatoriile prin lume, cel mai mult i-au placut Israel si Iordania. Valoarea nu are limba, iar Ernest Fazakas a fost steluta rosie a acestui turneu al Operetei care merita multe puncte negre. Si cand sobolanii fug, stiti ce se intampla cu corabia, este in curs de scufundare. Dar ca sa inchei intr-un ton cat de cat optimist, am sa redau textele cantecelor pe care Ernest le-a interpretat pe scena de la President. "Indiferenta, indiferenta, e tot ce ne ramane in prezent, din acea iubire, cand tranda, cand violenta. Putin cate putin ne-am cufundat intr-o lume rece si dezolanta, lipsita de rezonanta. Ce ne-a ramas din nebuniile noastre, unde-i fericirea si rasul nostru lipsit de griji, din ceea ce e si ceea ce-a fost, ramane din iubirea noastra pierduta, in tacere, indiferenta. Ce-ar fi trebuit sa fie o capodopera, iubirea noastra nu stiu cum a devenit...o vatra. Suntem imaginea unui cuplu resemnat, si sentimentele noastre plutind in ape tulburi sunt sentimente avortate. Am o multime de idei despre tine, despre mine, despre noi, idei nebunesti, dar eram nebun. Tu nu mai ai nimic sa-mi spui, nu mai sunt decat o amintire, poate nu chiar atat de rea. Niciodata nu-ti voi mai spune, buna, sunt tot eu! Salut, cum iti merge? Mi se pare c-a trecut mult timp. De cand sunt departe de casa, m-am gandit la tine.” "Nu ma parasi, tre