"Există oameni în care coabitează perfect poetul şi soldatul. Cred că mă număr printre ei"
- Dragă Claudiu, cititorii revistei noastre te cunosc din articolele de la paginile de Spiritualitate, din interviurile de actualitate de la pagina 3 şi, mai nou, din poveştile emoţionante de la Asul de inimă. Mai puţini ştiu, însă, că în spatele acestei plaje largi de abordări jurnalistice, stă o vastă experienţă în prima linie a presei cotidiene. Povesteşte-ne puţin despre căutările şi experienţele tale jurnalistice de până la momentul "Formula AS".
- Am intrat în presă acum 21 de ani, la vârsta marilor speranţe şi a nobilelor avânturi, cu gândul că prin aceasta pot schimba şi eu puţin lumea. În România era totul de re-făcut. Aveam doar 19 ani, scriam poezie şi eram îndrăgostit de rockul anilor '60. Ţineam corespondenţă literară, între alţii, şi cu d-l Cornel Galben, directorul celui mai important ziar băcăuan de atunci, "Deşteptarea", care mi-a şi publicat o serie de poeme. La îndemnul domniei sale, am scris primul reportaj, care mi-a schimbat viaţa. A apărut pe prima pagină a ziarului şi a avut mare succes, pentru că era scris din rărunchi, cu revoltă, despre umilirea zecilor de mii de oameni care, în acele vremuri, intrau în şomaj pe bandă rulantă, pentru că se închideau fabricile una după alta. Am devenit colaborator al cotidianului respectiv şi, foarte curând, reporter al unui ziar local proaspăt înfiinţat, "Ziua". Era copilăria presei democrate, un alt fel de presă decât se făcuse până atunci. Nimeni nu-ţi cerea vreo calificare ca să scrii, ci numai talent şi dăruire. Am învăţat meserie de la Liviu Avram, pe atunci redactorul şef al ziarului "Ziua", astăzi aflat în conducerea cotidianului "Adevărul". Şi am urcat repede, prea repede, cred, treptele ierarhice, în numai trei ani ajungând redactor-şef adjunct la "Ziua". Am fost jurnalist
