Trei zile la Salonul Internaţional de Carte de la Torino, invitat de noua editură italiană Rediviva şi de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia. Un Salon aflat la a 26-a ediţie, la care România a participat pentru a cincea oară consecutiv. Nu-mi imaginam câtuşi de puţin că mă voi afla aproape acasă.
Întâi despre Salon. A avut ca temă anul acesta „Creativitatea. Unde îndrăznesc ideile”. Au participat un număr copleşitor de edituri italieneşti şi străine, ţara invitată de onoare a fost Chile. Pavilionul românesc s-a aflat alături. Vizitatorii au fost frunză şi iarbă în clădirea enormă construită pentru fel şi fel de târguri, cu hale enorme care se continuă una dintr-alta, obositor aproape. Noroc că e lesne să te orientezi, după literele alfabetului, indiferent de editură, locală sau ţară. Surprize: cartea cea mai mică din lume, un centrimetru pe un centimetru virgulă trei, numai bună pentru liliputani, tipărită de o editură peruană; cel mai recent bestseller al lui Dan Brown, „Inferno”, lansat săptămâna trecută în mai multe ţări simultan, s-a găsit, fireşte şi în italiană, la acest târg; cu toată criza, marile edituri au vândut cu cinci la sută mai mult decât anul trecut; nu s-au dat încă cifre, dar se vorbeşte de o creştere a numărului de vizitatori de douăzeci la sută; e-book-ul s-a simţit la el acasă alături de cartea clasică, dar şi de desenele animate; 24 de ţări participante, 7.000 de întâlniri organizate; scriitori de toate naţiile, vizitatori de toate naţiile. Impresionante de-a dreptul cohortele de copii, elevi de gimnaziu, liceeni şi studenţi, n-are importanţă că vor fi venit cu şcoala, sau trimişi de şcoală, au venit zilnic, s-au răspândit prin hale, au căscat gura la manifestările destinate lor sau adulţilor, au văzut zeci de mii de cărţi, au admirat volumele liliputane, hărţile şi cărţile cu jocuri, sigur se va fi să