Lucian Boia mai scoate un volum ca să incite lumea intelectuală românească. Ăla a zis, uite ce a comentat nu ştiu cine, dar, ă?, vezi?, păi, nu?, ai văzut că nu ştiu care a pus lucrurile în matca lor? Există o uriaşă apetenţă în spaţiul public românesc pentru comentarii. „Românii e deştepţi“, zicea acru ignoratul, azi, Camil Petrescu, care, ştim bine, numai ignorant nu era. Comentarii peste comentarii, toată lumea scrie în domenii unde impresia de pricepere este mai apăsată decît priceperea în sine (deseori şi din cauza inflaţiei de bloguri şi de bloggeri) – revistele culturaliceşti alimentează doar în mică măsură nevrozele celor din ghetoul lumii noastre culturale, foarte mulţumită în multiplele ei nemulţumiri şi frustrări de tot felul. Aşa se ajunge lesne la a admira sau bombăni în jurul unor cărţi. Idei. Speculaţii intelectuale. Glose. Paranteze. De ce este România altfel? (Humanitas, 2013, o nouă ediţie, a doua, adăugită, zice editorul: are doar o prefaţă agăţată în fruntea cărţii, prima ediţie fiind reluată, alt­minteri, tale quale) a generat numeroase luări de poziţie: noi sîntem buni români şi sigur că ne urzicăm mintenaş dacă sîntem atinşi la lingurica specificului, mult-puţin, cît a mai rămas, naţional. Noul op va stîrni, cred, la fel de multe comentarii. Mai ales că vine pe un teren unde nu lipsesc lucrările de anvergură, cu impact emoţional la marele public, de la cărţile lui Fukuyama şi Huntington, pînă la analizele severe ale lui Kissinger şi Brezinski. Bibliografia este uriaşă, domeniul supoziţiilor futurologice, vast. Lucian Boia este un distins istoric român. Cu vechi şi bune stagii/prestaţii şi înainte de 1989, dar devenit mult mai vizibil după ce a început să publice la Humanitas. Nu este o ironie, este o constatare. Cărţile sale s-au bucurat nu doar de o bună difuzare, dar şi, mai nou, de un bine pus la punct proces de promovare. Cărţile lui