După negocieri deloc simple, la Sofia a fost nominalizat candidatul pentru postul de prim-ministru, în persoana socialistului Plamen Oresharski. El are o săptămână la dispoziţie pentru a forma guvernul şi a găsi o majoritate parlamentară. Aceasta, în condiţiile în care partidul de centru-stânga a ieşit, totuşi, pe locul al doilea în alegeri.

Alegerile devansate din Bulgaria, desfăşurate la 12 mai, au constituit şi un fel de repetiţie generală pentru europarlamentarele de peste un an. Şi, în orice caz, miza este extrem de importantă pentru configurarea mesei de decizie unde se va trasa viitorul Uniunii Europene.

Alegerile europarlamentare de anul viitor pentru Parlamentul European vin cu ceva nou pentru cetăţeanul Uniunii: marile familii politice vor propune, pentru prima dată, candidaţi la funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Sunt primele alegeri pentru Parlamentul European de după Tratatului Lisabona, document care conferă puteri sporite adunării legislative de la Bruxelles şi Strasbourg. Şi asta se vede deja, în negocierile tot mai intense care au loc între Parlament şi Consiliu, pe diverse teme – poate cea mai mediatizată fiind cea a Bugetului 2014-2020.

În continuare, rolul principal în numirea şefului Comisiei îi revine tot Consiliului European. Dar Consiliul trebuie să facă o numire în acord cu rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European. Altfel, candidatul propus de Consiliu nu va avea cum să obţină votul obligatoriu din partea majorităţii eurodeputaţilor.

Contează, aşadar, cine va ocupa locul Bulgariei în Consiliul European – spre deosebire de România, ei sunt reprezentaţi de către premier şi nu de către preşedinte, chit că acesta din urmă este ales prin vot universal, la fel ca la noi. Aşadar, ce familie politică va avea în mână votul Bulgariei în Consiliul care va propune numele preşedintelui Comisiei?

S-ar profila