Nume: Ștefăniță, prenume: Lupu. Fiul lui Vasile și al celei pe care a adormit Vasile la un chef în 1640. Data nașterii: 1641. Decedat: 29 septembrie 1661. Ocupația: fiu de domn, prizonier, domnitor. Nume conspirativ: Ștefan al X-lea Lupu, zis Papură Vodă.

Pe vremea aceea, cînd dădea omul de necaz, era obiceiul să-i mulțumească lui Dumnezeu că încă n-o pățise ca Ștefăniță Lupu. Rar se văzuse atîta ghinion adunat în cîrca unui singur muritor. Mai rău ca Ștefăniță Lupu nu puteai ajunge nici dacă te nășteai într-o familie de oi, în preajma Paștelui. La numai 12 ani, cînd tatăl său a fost alungat de pe tron de patruzeci de sulițe – care, totuși, nu l-au ajuns –, micul Ștefăniță a fost băgat la zdup în fortăreața Buciulești-Bistrița. Vreme de cinci ani, viitorul domn al Moldovei a deprins arta conversației cu gardienii, număratul zilelor și alfabetul Morse cu chițăit de șobolani. Soarele i-a fost complet străin pe toată perioada detenției, așa încît, atunci cînd i-au dat drumul, putea zări pe întuneric părul de pe piept al unui purice. Cînd Vasile Lupu i-a putut număra sultanului pînă la o sumă la care matematica otomană nu mai ajunsese niciodată, Ștefăniță a fost pus pe tronul Moldovei. Avea 17 ani și jumătate și o greutate ceva mai mică. Ai fi zis că seceta care bîntuia Moldova îi venea ca turnată. Firește, nici cu foametea care a urmat nu-i stătea rău, dar făptura sfrijită a lui Ștefăniță s-a potrivit cel mai bine cu ciuma. În 1660, în Moldova era atît de improbabil să scapi cu viață, încît un genocid ar fi trecut neobservat. Se zice că, nefiind mai nimic de mîncat, oamenii mestecau papură și că de aici i s-ar fi tras lui Ștefăniță porecla de Papură Vodă. Asta explică și ce mîncau moldovenii pe vremea lui Ștefan Lăcustă.

E mult să spui că, în scurta și nefericita domnie a lui Ștefăniță Lupu, nenorocirile se țineau lanț, fiindcă ciuma, foametea și secet