Cât de grea este schimbarea? Cum ar fi să te redescoperi, să transformi imposibilul în posibil? Prin analogie cu filmul de Oscar, "Eat.Pray.Love.", îndrăzneşte să acţionezi şi să îţi trăieşti visul.

Ţin minte că văzusem filmul ăsta cu ani în urmă. Acum câteva luni eram în Porto când am vizionat versiunea în portugheză a cărţii cu acelaşi titlu şi mi-am zis că vreau să-l revăd. Timpul a trecut, iar acum doua zile am văzut “Life of Pi”, ceea ce mi-a reamintit într-un mod ciudat de “Eat. Pray. Love” (despre care nu-mi mai aminteam prea multe, de altfel).

E ceva în filmele astea de aventură, în filmele astea care prezintă călătoriile ca pe nişte oportunităţi incredibile de a afla mai multe despre viaţă, de a învăţa, de a creşte, de a trăi. E ceva ce ne atinge latura noastră de exploratori, setea şi iubirea de nou, de a descoperi.

Ieri am revăzut “Eat. Pray. Love”. Pentru cei care nu ştiu, povestea este aceea a unei scriitoare care îşi dedică un an din viaţă unei călătorii (în Italia, India, Bali) pentru a-şi regăsi echilibrul în viaţă. Un an poate suna atât de puţin în comparaţie cu scala vieţii, dar un an de călătorii îţi poate dărui mai multă inspiraţie, putere, motivaţie şi înţelepciune decât ai crede. Aţi mai auzit despre magia “anilor sabatici”, nu-i aşa? Mie îmi place cum povesteşte el despre asta.

Aşa suntem construiţi, ca oameni, să avem nevoie de nou, să schimbăm decorul, să cunoaştem lucruri noi, să întâlnim străini. Atunci când ne depărtăm de tot ce ştim, atunci când ne încercăm limitele… atunci creştem. Important e să căutăm ceva, să fim pregătiţi pentru lecţii, pentru noi adevăruri şi, într-un final, să îmbrăţisăm schimbarea. Dar dacă nu vezi lumea cu ochi noi, schimbarea nu are din ce să răsară. E nevoie de percepţii şi perspective noi.

În finalul filmului, personajul nostru ce a plecat în căutarea sinelui explică beneficiul ex