Sistemul respirator, acest aparat unic cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, este, probabil, cea mai vulnerabilă parte a corpului, ce poate fi afectată de o gamă foarte variată de factori fizici, fizio­logici şi psihologici:

1. Răcelile. Mai ales răcelile repetate, unele dintre ele declanşate chiar vara, pun la încercare plămânii.

2. Alimentaţia nesănătoasă. Unele alimente (pâi­nea albă, alcoolul, untul de calitate inferioară, dulciurile şi grăsimile, E-urile din alimente, edulcoranţii) contri­buie la acumularea de mucus în plămâni.

3. Emoţiile negative. Un impact negativ conside­rabil asupra plămânilor îl au descurajarea, mâhnirea, tristeţea şi melancolia. Dorul şi tristeţea pot provoca scăderea imunităţii, ce va duce la tuberculoză pulmo­nară. Deprimarea, care pentru credincioşii ortodocşi este considerată unul dintre păcatele capitale, are efect funest şi ruinează sănătatea plămânilor.

4. Mediul poluat contribuie la acumularea de mu­cus şi toxine în alveolele pulmonare. Dacă adăugăm se­dentarismul zilnic în birouri cu aer stătut, lipsa de efort fizic, fumatul, stresul frecvent, dar şi cataclismele - putem să înţelegem de ce omenirea respiră tot mai greu, de ce creşte numărul bolnavilor de astm, bron­şită, em­fizem, bronşiectazie, tuberculoză sau pneu­monie şi cancer.

Organismul ca sistem

Deseori, medicii sunt criticaţi pentru faptul că tra­tează organele, şi nu organismul în întregime. Medicina modernă ignoră deseori influenţa reciprocă, relaţia şi interacţiunea dintre organe. Dar acelaşi lucru se întâm­plă uneori şi în terapiile naturiste, când bolnavului îi sunt prescrise numai ceaiuri sau alte remedii şi proce­duri ce acţionează local, şi nu se apelează la toate for­ţele ascunse ale organismului. Vindecătorii din cele mai vechi timpuri cunoşteau exact calea pe care trebuie să mergi pentru a aduce organismul la starea