Să lăsăm alte subiecte şi să dăm finalei Ligii Campionilor atenţia care i se cuvine. În noua tradiţie, aceasta se va juca în zi de sâmbătă, aşa că televiziunea care transmite şi majoritatea meciurilor din campionatul nostru a decretat că nu e loc şi pentru ele. Foarte bine, să nu amestecăm lucrurile. Sâmbătă vom avea spectacol adevărat. Echipele astea nu ştiu să joace altfel. Sigur, pentru cine e liber de patimi, nu e greu să-şi aleagă o favorită. De obicei, preferinţele se îndreaptă către echipa cu şansa a doua, dar Borussia Dortmund are şi un alt argument, nu prea des întâlnit la mannschaft-urile germane: este o echipă frumoasă! Când bat, de obicei nemţii impresionează prin forţă, mai puţin prin creativitate. Mărşăluiesc spre poarta adversă şi calcă totul sub şenile. Borussia nu-i aşa, e chiar ciudat cum uneori învinge deşi creează impresia de fragilitate. Acum nu va juca Mario Goetze şi asta deja îi mai scade farmecul. Chiar dacă Goetze a comis una din nebuniile tinereţii cu transferul la Bayern, prin prisma faptului că a cedat ca anumite domnişoare, la prima întâlnire, ar fi fost un privilegiu să-l vedem evoluând mâine. Oricum, dacă s-ar fi dovedit decisiv, bavarezii ar fi plâns doar cu un ochi.

Pe de altă parte, am şi un motiv foarte întemeiat de a ţine cu Bayern. Se numeşte Schweinsteinger. Băiatul acesta ştie fotbal cu carul, e şi conştiincios, făcându-şi datoria meci de meci, cu toate acestea pierde finală după finală! Mă refer la alea care te consacră definitiv, pentru că Pokalul intern figurează de suficiente ori în palmaresul său. Schweini a pierdut finala Europeanului din 2008 în faţa Spaniei, când aceasta îşi începea dominaţia mondială. Apoi, Bayernul a legat destul de repede două finale de Liga Campionilor, cu Interul lui Mourinho în 2010, şi bineînţeles cu Chelsea, anul trecut. Asta a fost cea mai dureroasă pentru că juca acasă, pe All