O cugetare veche susţine că nu-i trandafir fără spini, nici dragoste fără durere, totuşi un roman nou aduce povestea unui trandafir cu opt petale, fără spini, ce alină durerile iubirii. „Copilul din flori”, romanul unei scriitoare islandeze cu nume complicat – Auður Ava Ólafsdóttir (prescurtat A. A.O de internauţi), a cucerit deja cititori din mai multe ţări.

Eroul cărţii, Lobbi, cum îl numeşte tatăl său, deşi are un nume grav şi lung – Arnljótur, părăseşte Islanda şi se aventurează pe continent, în căutare de sine, după ce a trecut prin câteva încercări. N-a vrut să facă studii universitare, a lucrat fără plăcere pe un vas de pescuit, dar o aventură de câteva ore în seră cu o fată îi aduce un copil, născut în ziua când îşi pierde mama într-un accident de maşină.

Lobbi rămâne astfel cu tatăl aproape octogenar, cu fratele geamăn autist, cu grija fetiţei pe care o creşte mama ei, Anna, cu dorul devastator după mama dispărută. Din amintirile tatălui, Lobbi înţelege că încă de la naştere a avut grijă de fratele său – ţinându-l de mână în incubator, iar mai târziu a împărtăşit cu mama pasiunea pentru grădinarit, ambiţia ei de a avea o grădină într-un ţinut arid, pe stânci de lavă.

Moştenirea mamei este un soi rar – rosa candida, trandafirul purpuriu cu opt petale, şi el porneşte la drum spre o veche mănăstire, unde se afla una dintre cele mai vechi grădini de trandafiri, ştiută şi ea tot graţie pasiunii pentru grădinărit a mamei. Lobbi a luat trei butaşi din sera creată de mamă când pleacă în marea aventură, eliberându-se astfel de viaţa lui de până atunci.

Drumul şi sosirea la mănăstire, discuţiile cu fratele Thomas, călugărul cinefil, şi grădina însăşi aflată în paragină, dat fiind interesul monahilor pentru manuscrise, sunt tot atâtea etape în calea spre sine a tânărului grădinar. Mănăstirea se află într-o aşezare izolată, cu oameni puţini