Te ştiam, numai de la radio. Vocea ta, cântecele tale, erau programate numai la ciudăţeniile folclorice, rare: „cântece cu noduri interpretate de Maria Surupatu şi Grigore Leşe".
Leşe din Maramureş. Nu ştiu ce ai făcut, cum ai ajuns la Cluj, la Conservator, ce secţie ai gătat, cu cine te-ai însurat, căt porţi la pantofi, cum îţi este bustul, de cine ai divorţat, dacă porţi ciorapi coloraţi, cu cine te-ai combinat, câţi prunci ai, dacă ai, nu mă interesează asta. Pentru mine şi alţi români nu ai nimic comun cu Sexy Brăileanca sau alte mondene-pempante -tu eşti tu, Leşe!
Cert e că atunci când ai explodat, ai făcut-o cu multă forţă. Forţa insului de valoare excepţională, care aşteaptă cu zecile de ani, ştiindu-ţi valoarea. Dar, care estimp nu stă degeaba, acumulează.
Tu ai adunat în tine mii de cântece, gemi de atăta folclor, ca şi Gheorghe Zamfir. Ştii că am propus un grup european, „Patru crai din Răsărit: Zamfir, Fărcaşu, Bocşa şi Leşe", dar n-a ieşit. În plus, Grigore, tu ştii obiceiri legate sau nu de cântec şi descântec. Lucru uriaş. Păcat că o parte din lăutarii acestui popor, cei inculţi şi proşti, fără instinct naţional - arăpiţi, turciţi sau ţigăniţi, numai cu simţul gregar al comerţului muzical - ţi-au batjicorit nişte opere; un cântec bucovinean de cătănie, cu tragismul actului, din vremea „nemţilor", despatriaţii, cretinii l-au banalizat până la vulgaritate: „La birtuţu din pădure/Eu beau vin şi mănânc mure"; doină de cufureală, să mă scuzi, nu de cătănie, cum numai un imbecil, redus mintal din ţara asta, o poate face.
Mutilarea acestei balade în ochii mei e echivalentă cu demolarea Spitalului Brîncovenesc de către un alt „lăutar" ignorant, criminal ajuns în capu statului, mă rog! Bucureştiul ţi-a fost benefic, ţi-a oferit tribună de exprimare, căci eşti o arhivă vie de folclor, şi mă minunez câte ştii, ascultându-ţi emisiunea de
