Vlad Glăveanu. Poeziile dvs. sînt un fel de cronici rimate, (relativ) corecte prozodic, amintind de Topârceanu. Unele locuri comune nu ar fi fost acceptate niciodată de autorul baladelor vesele şi triste, de exemplu: Vântul adie cu foşnet lin. N-am putut decide dacă întîlnirea „întîmplătoare” în propria casă e o tentativă de ironie sau o gafă. La fel dacă „zîmbet cald, apăsător” e un oximoron voit ori o prostie accidentală. Genul este, oricum, demult desuet aşa că, avînd talent la rime şi un sprit liric, puteţi încerca şi lucruri mai serioase care să intereseze cititorii zilei de azi.

Monolog

Dimineaţa şi-a deschis plin

Ochiu-i de soare, de ciclop,

Roua s-a scuturat, strop cu strop,

Vântul adie cu foşnet lin.

Ne-am întâlnit la noi în casă,

Cu aer vag, întâmplător,

Ne-am zâmbit cald, apăsător,

Şi ne-am vorbit cu voce joasă.

Ţi-am spus:

„Strop cu strop, am rămas fără rouă”

„Dimineaţa are ochi de ciclop” mi-ai răspuns.

Ceasul a tăcut,

Fără să bată de nouă.

Vali Zăvoianu. Din cîte scrieţi, primele poezii v-au fost publicate de către domnul George Roca din Australia. Aţi mai publicat în „Armonia” SUA, „Aşii Români” şi „Pro Diaspora” - Germania, „Oglinda literară”, Confluenţe Româneşti”, „Totpal”, „Armonii culturale”, „Cetatea lui Bucur”, „Confluenţe Literare” - România. E o perfectă colecţie de publicaţii cu care veleitarii îşi pot mîngîia orgoliul şi îşi pot închipui că sînt scriitori. Unii publică toată viaţa în asemenea foi, îşi scot cîte 10- 15 volume pe bani proprii şi trăiesc dulcea iluzie că au intrat şi trăiesc în miezul literaturii. Desigur, se vor găsi diverşi nechemaţi, care vor să-şi cîştige statutul de critici, gata să le consacre recenzii elogioase şi chiar să-i includă în „dicţionare” şi antologii. Dacă vreţi să fiţi scriitor,