Yeeey! Pot să mă uit din nou la caseta video cu „Titanic” și să plâng când moare Leo!
Acum câteva zile, Microsoft a anunțat în fine noua sa consolă de jocuri, Xbox One. De ce „One”? Pentru că, vezi doamne, mașinăria companiei lui Bill Gates nu se ocupă doar de jocuri, ci de fapt e vorba de distracție pentru toată familia. „All you entertainment. All in One.” Cred că departamentul de marketing al Microsoft a fost foarte mândru, dar, de fapt, există o singură consecință practică a acestei găselnițe de care era capabil și un puști de 16 ani cu ambâț de publicitar: niște șmecheri o să fac un porc de bani vânzând consola Xbox, prima lansată de Microsoft acum 12 ani, la care mulți se referă ca fiind „Xbox 1”, fraierind niște puști cu părinți bogați că le dau noul „Xbox One”.
Cei mai mulți fani Xbox 360, au fost oarecum dezamăgiți de anunț, însă. Nu pentru că „One” nu ar sta bine din punct vedere tehnic (8GB de RAM, Kinect inclus în pachet, etc.), ci pentru că în loc să fie vorba de jocuri, Microsoft a dat-o înainte cu televiziuni digitale și meciuri de fotbal american transmise în direct pe consolă. Pentru că asta-i interesează pe gamerii înrăiți – cum să vadă noul episod din „Game of Thrones” folosind jucăria pe care au dat probabil vreo 300-350 de euro. Nu să se joace. Cine dracului e interesat de jocuri când își cumpără o consolă, nu!? E ca și cum ai lansa o mașină nouă și, în loc să te dai mare cu caii putere și stabilitatea pe șosea, prezinți numai radio-ul și faptul că ai scrumiere șmechere. Ca să nu vă mai zic că „Xbox One” e urât cu draci – zici că e un aparat video din anii ’90, colțuros și cam prea mare pentru 2013.
Măcar va avea un controller de calitate, precum cel de Xbox 360, dându-le-o peste bot celor de la Sony (cei care fac Playstation) pentru a treia oară la rând când vine vorba de confort. Gamepad-ul de Playstation, așa-numitul DualShock,
