George Sava s-a născut în 1941 la Bacău. În primii săi ani a trăit la ţară împreună cu familia sa. Părinţii lui erau agricultori şi George, de foarte mic, a ajutat cu treburile casnice. El a fost cel mai tânăr dintre cei trei fraţi şi copilăria lui nu a fost uşoară.

Mama sa a murit când el avea patru ani şi de atunci a fost responsabil pentru o parte din treburile casnice, pe lângă şcoală. Când era copil, România încă era o monarhie. În satul său, doar un profesor avea ceas şi oamenii măsurau timpul prin metode rudimentare.

Chiar şi oamenii care nu aveau cunoştinţe specifice despre legile naturii, îşi organizau zilele, fără nici o informaţie cu privire la ore şi minute. Pentru ei, viaţa era diferită şi timpul avea un alt înţeles. De asemenea, lucratul pământului era greu pentru că nu existau instrumente specializate. Fermierii foloseau metode manuale în lipsa unor tehnologii agricole avansate.

Timpul a trecut, iar atunci când George a terminat clasa a şaptea, s-a mutat la Galaţi să urmeze cursurile Şcolii Profesionale de Construcţii Navale. Dupa terminarea şcolii de trei ani, a lucrat în fabrică, la şantierul naval şi a urmat în acelaşi timp cursurile serale de liceu, care aveau loc seara. A urmat o nouă mutare, mai aproape de casă, la Adjud, ca profesor de matematică şi director al şcolii generale de 8 ani, urmată de stagiul mlitar la grăniceri. Apoi a ajuns la Iaşi, unde a urmat timp de trei ani Şcoala tehnică de construcţii, continuată cu Facultatea de Construcţii Civile, pentru încă patru ani. Şi cum pe vremea respectivă la finalizarea facultăţii primeai repartiţie, a fost repartizat la “Trustul de Construcţii Braşov”, de unde s-a pensionat, la vârsta de 65 de ani.

George crede că a avut o viaţă fericită, în ciuda dificultăţilor, în tinereţe, “în acele timpuri oamenii au avut de lucru, au fost activi, perioada comunistă a fost uşoară, am