Turcii au redus de la 40% la numai 2% taxarea averilor care se întorc în ţară. Exemple de amnistii fiscale, cu rezultate promiţătoare, aveam în Elveţia, SUA, Italia. Presate de criză şi cu economiile în contractare, statele europene repun pe tapet combaterea evaziunii şi a paradisurilor fiscale, dând emoţii bănuţilor exilaţi în Monaco, San Marino, Andorra, Elveţia. Poate profita şi România de acest „curent“?

În România s-a cochetat de câteva ori cu ideea de amnistie fiscală. De fiecare dată, a fost vorba de banii din ţară. Guvernul Boc a oferit un soi de amnistie fiscală contribuabililor cu datorii la stat – cine plătea integral sumele datorate la 31 august 2011 până la finalul aceluiaşi an, era scutit de penalităţi. Anul trecut, am avut o lege care exonera bugetarii de la plata sporurilor încasate ilegal între 2008 şi 2010, ani de criză. Criza din Cipru, când multe firme care operau pe piaţa românească, dar erau înregistrate în insulă, au pierdut banii din conturile cu peste 100.000 de euro, a scuturat puţin încrederea că te poţi fofila uşor scăpând de fiscul din România. La summitul de miercuri, statele europene şi-au întărit hotărârea de a lupta împotriva evazioniştilor, propunând câteva măsuri concrete. Decizia e previzibilă în contextul în care economia UE gâfâie tot mai pronunţat iar foamea de bani noi în economie este evidentă. Cum investiţiile străine directe par să se fi volatilizat din ţară, împrumuturile nu se obţin uşor şi nici la costuri mici, poate ajuta Guvernul la repatrierea unei felii din cele 20 de miliarde euro, cât se estimează banii românilor plecaţi în străinătate? Dacă turcii speră să obţină 100 de miliarde euro din repatrierea averilor din străinătate, indiferent de provenienţa lor, de ce n-ar culege şi România măcar un mililard? La o taxă de 5% precum cea din Italia, cam ăsta ar fi bugetul iniţiativei.

Câteva piedici

Sunt