Cu un PDL în derivă, existența USL-ului se arată a fi tot mai periclitată. Fiind vorba despre o alianță constituită contra fostului partid de guvernămînt și contra lui Traian Băsescu, căsnicia social-democraților cu liberalii nu are cum să fie de durată. Există deja un exemplu autohton al unei astfel de uniuni care s-a dezumflat în relativ scurt timp de la accederea la putere, foștii aliați devenind inamici acerbi, și anume Alianța D.A. E adevărat, USL-ul încă nu deține toate funcțiile în aparatul central, lipsindu-i cea mai înaltă, dar nu e chiar greu de imaginat că, pînă la finele lui 2014, social-democrații vor renunța la ideea de a-l sprijini pe Crin Antonescu, propunînd un candidat propriu (Victor Ponta, Sorin Oprescu ori altul). Întreg scandalul iscat de declarațiile lui Sorin Roșca Stănescu nu a apărut din nimic, conflicte în interiorul Uniunii existînd constant, încă din noaptea cîștigării alegerilor. Pe site-ul CursDeGuvernare.ro, Claudiu Zamfir trasează o cronologie a acestor tensiuni, de la „uite UDMR-ul, nu e UDMR-ul“ din decembrie 2012, pînă la ultimele meciuri ale liberalilor cu social-democrații, pe diferite teme politice și de guvernămînt. Analiza în cauză ne arată un PNL care mai degrabă duce trena PSD-ului, neștiind cum să scape de această stare de fapt. În același timp, PSD-ul și Victor Ponta știu că pot ajunge să se descurce și fără liberali. Majoritățile parlamentare pot fi retrasate: UDMR-ul ar fi oricînd gata să intre la guvernare, Partidul Popular se poate oricînd dizolva în oricare alt partid de pe scena politică autohtonă, iar migrația de la un partid la altul este în continuare permisă. Întrebarea existentă întotdeauna în fundal ori în prim-plan este ce consecințe ar putea avea o sciziune între social-democrați şi liberali. Concentrați însă pe aceste jocuri pentru putere, riscăm să uităm că diferențele substanțiale la nivelul politicii