"99% dintre cei care au văzut «Fata din curcubeu» mi-au dat nota zece"
- Au trecut opt ani de la precedentul interviu acordat "Formulei As" şi iată că ne reîntâlnim sub auspiciile unui eveniment onorant: nominalizarea ta la premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă în rol principal, pe care chiar dacă nu l-ai câştigat, selecţia ta în topul vedetelor scenei este în sine un premiu.
- Într-adevăr, nominalizarea a fost onorantă şi m-a bucurat, dar încă şi mai mult m-a bucurat lucrul la acest spectacol. Pentru că, literalmente, "Fata din curcubeu", un spectacol scris şi regizat de Lia Bugnar, m-a salvat. Până la apariţia lui, în ceea ce priveşte actoria de teatru, mă simţeam sufocată, aveam nevoie de o gură de aer proaspăt. Aveam impresia că partea asta din viaţa mea suferea din pricina plafonării, a prăfuirii. În plus, eram şi foarte dezamăgită din cauza jocurilor de culise care se practică intens în zona teatrului. Şi care mie nu-mi sunt proprii. Eu sunt un om deschis şi care se încăpăţânează să creadă, dintr-o prostie crasă, că totul e frumos şi toţi oamenii sunt buni. Iar realitatea, din păcate, nu e asta. Aşa că ajunsesem la o stare de suprasaturare negativă. Îmi mai rămăsese numai un dram de orgoliu, dar suficient cât să mă împingă de la spate, şi-atunci am zis: "Nu, hai să mai fac o încercare! O încercare în care să dau totul, în care să-mi pun toată forţa şi toată pasiunea". Şi pentru că-mi doream enorm să cânt ruseşte într-o piesă, am venit cu ideea asta. Iar de la nebunia asta a mea s-a născut povestea acestui spectacol superb. Care a cucerit majoritatea covârşitoare a spectatorilor: 99% dintre cei care au văzut "Fata din curcubeu" mi-au dat nota zece. Asta nu e o laudă, e un fapt. Ca să nu se interpreteze că-mi ridic singură osanale. Fiindcă, sinceră să fiu, până şi eu am fost surprinsă de impactul pe care l-a avut producţia ast
