Când scriu aceste rânduri, tocmai am aflat că s-a amânat din nou verdictul final în „Dosarul Tranferurilor” din fotbal. Reamintesc celor care cunosc doar superficial sau mai deloc problema că acest caz a fost analizat şi judecat prin tribunale mai mult de cinci ani, fiind vorba de nici mai mult, nici mai puţin de 58 de termene!
Personaje, hai să le spunem „pitoreşti” (eufemism pentru băieţi descurcăreţi, la limita legii) precum Ioan Becali, Victor Becali, Mihai Stoica, Cristi Borcea, Gigi Neţoiu, Jean Pădureanu, George Copos şi Gică Popescu, pe care aproape toată suflarea microbistică a ţării, dar şi mulţi dintre oameniii corecţi, care vor ca justiţia să triumfe, îi aşteptă să îşi ocupe un loc meritat după gratii, au reuşit să amâne din nou momentul penibil când vor putea să se bronzeze facial la ferestre de 20 pe 20 centimetri, cu modele în formă de zăbrele.
Degeaba judecătorii au strâns destule probe cât să condamne întregul pluton infracţional, degaba presa le-a şoptit tandru celor din lotul respectiv că a venit momentul cel mare. Totul în zadar. Iar acuzaţii păreau să ştie prea bine ce va urma. În ciuda lacrimilor vărsate patetic de George Copos, cel care are bani să cumpere telecabine şi hoteluri la Poiana Braşov, dar nicidecum să salveze Rapidul înainte de retrogradare şi umilinţă, în ciuda atitudinii de copil răsfăţat ale lui Borcea (un manager catastrofal al secţiei de fotbal de la FC Dinamo) sau a gesturilor de golan de Ferentari ale lui Ioan (Giovanni) Becali, care aplică lecţii de rugby contra unor ziarişti care îi stau în drum, aş putea jura că ştiau toţi că nu se va întâmpla nimic.
Dar cum se poate explica această tergiversare ruşinoasă şi descalificantă pentru justiţia română? Probabil că şi dv, stimaţi cititori, vă gândiţi la câteva scenarii posibile, cum fac şi eu acum. Aşadar, membri acestui lot de indivizi cu imensă putere de deciz
