Săptămâna trecută, la Rădăuţi, a avut loc o dezbatere pe tema regionalizării, subiect tratat cu generozitate de presa locală. Întrunirea a avut loc în sala mare a Bibliotecii Municipale, unde s-au reunit peste o sută de rădăuţeni.

După intervenţia senatorului Gheorghe Flutur, istoricul Daniel Hrenciuc a vorbit despre însemnătatea Bucovinei (în stilul caracteristic, argumentat şi pertinent). Au intervenit pe aceeaşi temă şi alţi invitaţi, iar auditoriul a aprobat în tăcere argumentele iniţiatorilor. O intervenţie frapantă, am putea spune, a avut Constantin Lazăr, preşedintele unei organizaţii politice din localitate. Poate că discursul dlui Lazăr ar fi trecut neobservat dacă, pe neaşteptate, n-ar fi desfăşurat spectaculos la tribună un steag deosebit de frumos care înfăţişează stema Ducatului Bucovina. A fost un gest cu o încărcătură de respect faţă de istoria acestor locuri. Dacă l-am eticheta ca fiind un manifest de ataşament faţă de ţară ori i-am spune patriotism adevărat, am despuia momentul de splendoare şi delicateţe. Căci intervenţia dlui Constantin Lazăr nu a fost nici într-un fel patriotardă (sau agresiv naţionalistă), aşa cum ne-am obişnuit să vedem la politicienii mai vocali ai României care sălăşluiesc în degringolada Capitalei. Aplauzele au venit spontan. Aproape că uitasem cine este medicul veterinar Constantin Lazăr, într-un fel nici nu are importanţă ce partid reprezintă. Ce ar trebui să ne îndemne la reflecţie este atitudinea domniei sale, care nu a confundat scopul întâlnirii cu linia politică a iniţiatorilor. S-a ridicat cu demnitate deasupra lucrurilor mărunte slujind cauza, ca să ne exprimăm pe înţelesul tuturor. A făcut-o cum a ştiut mai bine, asumându-şi în public principiile şi valorile. Atitudine pe care ar fi trebuit să o aibă şi alţii… Ca să parafrazăm cronicarul… Suceava nu este a mea, nici a voastră… este a urmaşilor…