În "Truman Show", unul dintre filmele-emblemă ale Hollywood-ului de la sfârşitul anilor '90, Truman (jucat de comediantul Jim Carrey, la primul său rol dramatic major din carieră), un agent de asigurări oarecare, într-un orăşel american oarecare, descoperă, stupefiat, că trăieşte, de fapt, o viaţă falsă.
În loc să fie un slujbaş simplu, este, încă de la începutul vieţii sale, personajul principal al celui mai vizionat serial de tip "reality-show" din lume. Orăşelul în care trăieşte este un imens platou de televiziune, iar toţi cei care îl înconjoară, de la părinţi şi soţie la vechii săi colegi de şcoală şi la cei mai buni prieteni şi confidenţi nu sunt altceva decât nişte actori geniali, plătiţi regeşte ca să trăiască, minut cu minut, zi de zi, vreme de zeci de ani, în viaţa lui. Truman, un copil abandonat la naştere şi înfiat de o mare corporaţie TV, este o victimă a sistemului media aflat în căutarea show-ului total: o viaţă de om desfăşurată, cu bune şi cu rele, live, pe micul ecran, în faţa a miliarde de telespectatori sedaţi. Pentru că nu se inventase actorul perfect, care să-şi joace viaţa de la naştere până la moarte, s-a inventat victima perfectă: Truman.
Personaj natural, deopotrivă comic şi dramatic, precum Jim Carrey în zilele lui bune, Gigi Becali a fost, la rândul său, mai cu seamă în ultimul deceniu, actorul celui mai popular "reality-show" din România. Doar scenariul diferă: locul copilului simplu, care creşte undeva în America, e luat de miliardarul excentric de Pipera, de-abia cocoţat pe valul celebrităţii. Gigi Becali, cel de pe micile noastre ecrane, e un personaj inventat. O armată de oameni şi resurse nelimitate au fost puse la bătaie pentru a face personaj dintr-un cioban devenit mare latifundiar peste noapte, după Revoluţie. Ani de zile, Gigi, cu povestea şi cu excentricităţile lui, uneori simpatice, alteori grosol
