SUFERINŢĂ După ce a orbit la 12 ani şi a suferit multe operaţii, celebrul tenor italian care concertează în România pentru prima oară sâmbătă, de la ora 20.00, la Romexpo, povesteşte, în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, că sunetul muzicii i-a fost singura alinare

Interviu cu Andrea Bocelli. Un vis pe cât de frumos, pe atât de responsabil. M-am străduit, cu sprijinul unui bun traducător, să-i adresez 20 de întrebări în italiană, încercând să-i ating sensibilitatea eului nativ. Cunoscând bine aroganţa obişnuită în lumea star-sis¬temului autohton şi internaţional, nu mi-am făcut niciun moment iluzii şi nu mi-am imaginat nicio clipă că îmi va răspunde la unele întrebări mai puţin comode, conştientă fiind că acestea pot deschide răni adânci.

Ştiam, de exemplu, că e foarte sensibil şi că nu-i place, în interviuri, să fie atins subiectul lipsei sale de vedere. Mi-am asumat acest risc şi l-am întrebat şi despre această dramă. Nu numai că mi-a răspuns amplu şi profund la toate cele 20 de întrebări, dar a avut şi delicateţea să o facă în engleză, ca să nu mai am nevoie de traducător.

Andrea Bocelli (55 de ani) şi-a făcut timp şi ne-a vorbit, în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, despre parcursul său, deloc uşor, despre suferinţa operaţiilor la ochi, în urma cărora a rămas complet orb la 12 ani. Tenorul a descris, în interviu, povestea unui copil cu o sensibilitate cu totul aparte, care s-a refugiat în artă. De când era mic, se oprea din plâns atunci când auzea un cântec. Şi, în toate rândurile, cel care cântă ca nimeni altul melodiile „Vivo per lei“ / „Trăiesc pentru ea“, „La voce del silenzio“/„Vocea tăcerii“ şi „Con te partiró“ /„Voi pleca cu tine“ a povestit despre dificultatea găsirii propriului drum, despre copilăria în ţinutul Toscanei şi despre relaţia sa cu Dumnezeu. Andrea a practicat pentru puţină vreme avocatura, după