Dacă tot e bal, să îl facem de pomină. Cam așa ar putea fi caracterizate ultimele zile, monopolizate complet de Becali și a sa condamnare. Păcat că foarte mulți s-au axat pe aspectele secundare ale acestei probleme. Dacă nu aș fi știut mai bine, aș fi zis că justiția este supusă presei care i-a dictat un subiect fierbinte, numai bun de ronțăit timp îndelungat de aici încolo. Becali a fost condamnat cu executare. Un aspect demn de reținut, dar nu pentru că e vorba de Becali. Acest personaj este cine este datorită sau din cauza presei care a exploatat la maximum spiritul cârcotaș și dornic de cancan de cea mai joasă speță al românului.

Zilnic, în țara asta, diverși oameni sunt condamnați cu executare pentru diverse delicte, plătind astfel pentru ilegalitățile sau greșelile comise. Ne preocupăm de acest Becali doar pentru că e personaj public ce se înscrie pe linia prostului cu pretenții și al celui care are glanda rușinii și a simțului penibilului extirpată din naștere.

Am făcut din el figură publică de primă mână, om politic, creștin model, generozitatea pe pământ, lider de opinie, Mecena și câte și mai câte. I-am exploatat și neuronii lipsă, și pe cei mai puțin sau deloc viabili. De ce trebuie să dezbatem atât și să ne minunăm că Becali, un om ca oricare altul, a fost condamnat? Ce e atât de anormal în aplicarea legii? Lăsând deoparte discuția despre modul în care se acordă pedepsele în România, să zicem că, de bine, de rău, justiția asta a noastră face și ea ce poate. Cum poate și, mai ales, când și cu cine poate. Dar nu asta discutăm aici, ci faptul că cetățeanul Becali, ca oricare alt cetățean care comite o infracțiune, trebuie și este pedepsit. Este indiscutabil. Însă ceea ce nu pot tolera sau accepta este faptul că, de câteva zile, țara și poporul stau în loc pentru că un individ a devenit un și mai mare buric al pământului pentru că a mers la înc