Alba Iulia era în urmă cu 100 de ani un mic orăşel din Transilvania cu aproximativ 10.000 de locuitori. Marea Unire de la 1918 a făcut ca localitatea să devină un simbol naţional, iar Încoronarea regilor Ferdinand şi Maria în 1922 a făcut cunoscut numele oraşului în toată lumea.

Centrul localităţii avea câteva clădiri monument, unele demolate ulterior de regimul comunist, care reprezentau simboluri arhitectonice deosebite pentru oraş. În urmă cu 100 de ani, Alba Iulia cuprindea actuala zonă centrală Foto Alba Iulia în urmă cu 100 de ani

a oraşului şi Cetatea. Configuraţia centrului era complet schimbată faţă de cum arată în prezent. Nu exista niciun bloc de locuinţe, iar parcurile şi chiar unele străzi erau diferite faţă de ceea ce există în prezent. Cartierul Cetate, care include în prezent cea mai mare parte a populaţiei oraşului nu exista al vremea respectivă. Era doar Cetatea Vauban, care s-a îmbogăţit în perioada 1921 – 1922 cu Catedrala Ortodoxă, denumită şi Catedrala Încoronării.

Întreaga viaţă socială, culturală şi administrativă se desfăşura în partea de jos a oraşului, unde s-a dezvoltat un orăşel cosmopolit cu hoteluri, restaurante, bănci şi chiar şi bordeluri. Multe din aceste clădiri au fost demolate după al doilea război mondial pentru a face loc blocurilor şi unor construcţii publice ridicate în timpul regimului comunist. Cea mai cunoscută clădire care a fost demolată este fostul hotel Dacia, numit Hungaria înainte de 1948, care a dispărut când s-au construit un bloc cu 10 etaje în centrul oraşului, ce are 280 de apartamente.

Existau şi zone de relaxare şi de distracţie. Una dintre acestea era reprezentată de lacurile din Lumea Nouă, unde locuitorii oraşului se plimbau cu barca şi se relaxau la terasă. Înainte de 1918, oraşul era sub administraţie austro-ungartă şi se numea Gyulafehervar. Ulterior, a revenit la denumir