În miez de noapte, un strigăt de victorie răzbi din camera de odihnă a primului și ultimului Tribun al urmașilor dacilor și romanilor, ajungând în tot cartierul, obișnuit, de altfel, cu astfel de manifestări. Cu fruntea îmbrobonată de sudoare, de-abia reuși Tribunul să pună mâna pe telefon, model 1980, unde imediat tună:
Giiigiiii, prietene, dormi? Trezește-te, Gigi! Scoală, că am primit informații proaspete!
Beeeh, dar ce vrei, frate? Ai înnebunit de tot? Nu știi că asta e ora mea de post și rugăciune?, se auzi gâlgâind, de la celălalt capăt, unde, într-un baldachin acoperit cu blănuri de oaie, niște mâini se agitau haotic prin aer.
Prietene drag, este fantastic! La mine, informațiile sunt certe. Am avut…
Ei, ai avut pe naiba, Doamne, apără și păzește! Vezi dacă nu m-ai ascultat și nu vrei să mergi cu mine la Athos, să te rogi pentru sănătate? Mă iei pe mine, pac-pac, cu alea-alea….
Dragă, să știi că mă superi, așa ceva nu permit! Ascultă-mă și nu te pripi, Gigi! Am primit informații de la cel mai înalt nivel, informații de o precizie de ceasornic! Gigi, dragă, o să ajungi președinte! Aloooo, Gigi, mai ești pe fir sau dușmanii ăștia de țară și de neam ne-au tăiat legătura?
Beee, sunt, bă, sunt. Dar mă gândeam. Și știi că pe mine, când mă apucă gândirea, îmi ia timp, că nu e așa pac-pac. Ia, cum e asta cu președintele? La PNL, nu? Că asta îmi doresc de când mi-am luat palat și mi-au spus mie consilierii mei că așa aveau și ăia cu partide și cu barbă dinainte. Palat am, barbă îmi las, că nu e asta o problemă acum, pac-pac, alea-alea, asta îmi mai trebuie, bă, Vadime, bă, partidul!
Ce palat? Ce barbă? Ce PNL, dragă? Acum ai înnebunit tu? Al României, Gigi, al României!
Uite cum o discuție între două personaje halucinante, fiecare prin atributele sale, poate deveni realitate dacă vom continua să fim proști. Proști pent
