In saptamanile din urma, cativa bancheri care au fost implicati direct in evenimentele petrecute in piata monetara interbancara, in octombrie 2008, legate de atacul asupra leului, incearca rescrierea istoriei acelor momente prin interventii excesiv „personalizate“.
Recent, agentia HotNews a facut un rezumat al catorva zeci de pagini din aceasta „noua istorie“, unele scrise totusi cu oarecare eleganta, altele cu furie si cu ura. Notand, din capul locului, ca „discutiile sunt tehnice“. Desi, mai degraba, refugiul in formule incifrate exprima tentatia de a folosi un limbaj criptic pentru a pune in ecuatie doar jumatati de adevar. Asa ca voi evita pe cat posibil, in acest comentariu, orice fel de referiri la temeni din jargonul specialistilor care opereaza in pietele monetare. Pentru ca nu cred ca poate fi cu adevarat relevant, in aceasta dezbatere, istoria swapurilor valutare din toamna lui 2008, ori cat puteau merge bancile „lung“ sau „scurt“. Relevant este cursul evenimentelor istorisit nu din amintiri cenzurate, ci pe baza documentelor pastrate in arhive sau a consemnarilor din mass-media.
Voi pleca de la cel mai recent document: comunicatul Consiliului Concurentei, din aprilie 2013. Ce aflam? Ca a fost inchisa investigatia „avand ca obiect o posibila intelegere intre companiile active pe piata serviciilor bancare si interbancare din Romania“. Si ca a fost analizat, in special, „comportamentul bancilor participante la stabilirea indicilor de piata monetara“. Apoi sunt insirate bancile investigate. Si o precizare: „Consiliul Concurentei atrage atentia ca schimburile de informatii confidentiale, de natura comerciala, pot constitui incalcari ale Legii Concurentei“. Atat.
Ce crede domnul Lucian Isar ca ar fi spus Consiliul Concurentei? Citez: 1) „A infirmat alegatiile guvernatorului (BNR - n.a) privind evenimentele de pe piata monetara din octombrie 2
