Capitala României se afla în plină dezvoltare în urmă cu 100 de ani, în 1919, când întreaga ţară se apropia de cea mai îmbelşugată perioadă din istoria ei: perioada interbelică. Botezul fiului regelui Ferdinand, naşterea Mariei Tănase, Pacea de la Bucureşti care a pus capăt Războiului Balcanic, dar şi greva tipografilor soldată cu o represiune sângeroasă sunt doar câteva dintre elementele importante care au definit anul 1913.
Dintre cărţile care tratează evoluţia oraşului de-a lungul existenţei două lucrări tratează transformările Bucureştiului în date.
Astfel, din cartea ”Cronologia Bucureştilor” scrisă de Gheorghe Parusi aflăm că în anul şcolar 1912-1913 numărul studenţilor bucureşteni era de 3.277, dintre care 3.075 erau români. De asemenea, reţeaua liniilor tramvaiului electric era de 14 kilometri cu un personal de 250 de oameni. Numărul persoanelor care au călătorit cu tramvaiul în acel an a fost de 13.803.720.
În Capitala României funcţionau 189 de organizaţii evreieşti, dintre care: 5 socio-culturale, 8 cu scopuri didactice, 4 comunităţi religioase, 3 aziluri, 35 de temple şi sinagogi, 1 orfelinat, 5 societăţi filantropice şi 3 pentru ajutorarea lăuzelor, 7 pentru ajutorarea elevilor săraci, 13 şcoli, 7 cercuri culturale şi altele.
Edificii de preţ
În anul 1913, începe construirea Bisericii Anglicane pe terenul dăruit de Primărie în 1900, lângă Grădina Icoanei, unde se află şi în prezent.
Tot în urmă cu 100 de ani în Bucureşti se termina construirea mai multor clădiri importante din oraş.
Printre acestea se numără clădirea construită în stil neo-clasic-vienez a sucursalei băncii Berliner Gesellschaft, de la intersecţia străzilor Lipscani şi Stavropoleos cu Smârdan, ulterior sediu al Bancii Generale a Ţării Româneşti, actualmente găzduind la parter o sucursală a BCR. Clădirea este de o frumuseţe inestimabiă, atât în i
