Ceea ce nu inceteaza sa ma surprinda la Tudor Chiuariu, desi poate ca nu ar mai trebui, este cerbicia cu care se incapataneaza sa arate ca nu ar fi avut de ce sa fie macar o zi ministrul Justitiei.
Ba chiar si ca profesorii sai de la facultate ar avea motive serioase de indoiala in privinta acoperirii diplomei pe care i-au inmanat-o la finalul studiilor.
Pe scurt, Tudor Chiuariu bate campii cu obstinatie, dar fara gratie, si de cand a fost achitat in prima instanta, (nu definitiv si pana la o eventuala astfel de sentinta tot inculpat se numeste) parca ar vrea sa recupereze benefica tacere din timpul procesului.
Sa ne amintim ca dl. Chiuariu este la originea modificarilor la statutul parlamentarilor care au atras neconstitutionalitatea acestuia. Domnia sa a incercat smecheria care ar fi permis parlamentarului incompatibil sa faca inutil raportul ANI prin simplul fapt ca nu l-ar fi atacat in instanta.
Nici macar juristii PSD nu l-au sustinut in demersul sau, insa nu s-a lasat pana cand nu s-a izbit frontal de verdictul CCR.
N-a inteles nimic si iata-l recidivand cu niste aiuritoare propuneri de modificare a Constitutiei. Ce ar vrea dl. Chiuariu?
Vrea sa rupa Consiliul Superior al Magistraturii in doua, unul pentru judecatori si unul pentru procurori. Ideea nu e neaparat noua, despre ea s-a mai discutat mai mult sau mai putin oficial dupa ce in fruntea CSM a fost ales un procuror, adica Ioana Schimdt Haineala. Apoi a revenit dupa ce revocarea judecatorilor Ghica si Danilet a esuat ca urmare deciziei CCR.
A fost doar o reactie de orgoliu a unei parti a magistratilor, pentru ca o astfel de separare nu rezolva, ci complica lucurile. Si acum CSM are sectii pentru procurori si judecatori. Procurorii sefi au fost audiati de sectia de procurori. Procedura pentru desemnarea presedintelui Inaltei
