Titlul pe care l-am dat comentariului de faţă nu aş vrea să-l înşele pe cititor, adică să-l ducă la ideea că ar avea de urmărit, în ce scriu mai departe, aspectele filosofiei lui Emil Cioran, astfel cum s-au închegat în elementele ei structuratoare.

În cartea de care voi vorbi Emil Cioran este prezent, o prezenţă masivă, întradevă r, dar cu scrisori către Aurel Cioran, fratele său, după cum este prezent şi Aurel Cioran însuşi cu articole, studii literare, eseuri, interviuri, după cum şi Eleonora Cioran este prezentă, soţia lui Aurel Cioran, într-o convorbire purtată cu Anca Sîrghie. Cartea este de mare interes şi a apărut la Cluj în 2012, la Editura Eikon, intitulându-se Fratele fiului risipitor şi indicându-l pe copertă ca autor pe Aurel Cioran, ceea ce şi este, dar numai în parte. Îngrijită de Anca Sîrghie şi Marin Diaconu, cercetători literari apropiaţi şi omeneşte de familia Cioran (partea sibiană), cartea de care vorbesc adună laolaltă scrieri ale lui Aurel Cioran (un studiu despre Octavian Goga, portretele lui Ilarie Chendi sau Vasile Băncilă), interviuri acordate de Aurel Cioran, scrisori trimise de acesta, scrisori primite de el (de la Emil Cioran şi de la alţii), o convorbire purtată de Anca Sîrghie cu Eleonora Cioran, o secţiune de „ilustraţii”. Mai sunt prezenţi în carte, ca emiţători sau ca primitori de epistole, Constantin Noica, Bucur Ţincu, Antonie Plămădeală, Marin Sorescu, Aurel Rău, Sanda Stolojan, George Bălan, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Dan C. Mihăilescu, H.R. Patapievici, Irina Mavrodin, Sorin Ilieşiu, Vlad Zografi şi încă alţii. I-au scris lui Aurel Cioran în diverse împrejurări sau au primit de la el mesaje, din toate alcătuindu-se o sugestivă reprezentare a climatului intelectual din epocă, a felului în care decurgeau schimburile (neoficiale) de idei şi, desigur, fie şi parţial, o imagine a personalităţii celor care purtau co