Aflat la Leipzig, niţel departe de bătătura autohtonă, premierul Victor Ponta a ţinut să reafirme poziţia sa (şi a PSD) în ce priveşte adaptarea Protocolului de funcţionare a USL: Modificarea articolului 1.1.4., astfel încît încălcarea acestuia să-i aducă infractorului sancţiuni din partea formaţiunii căruia îi este membru.

Chiar dacă declaraţia a fost un răspuns la întrebarea unui jurnalist (dovadă că, asemenea politicienilor, jurnaliştii români cară după ei, în valijoarele de voiaj, problemuţele moldo-valahe, gata să pună întrebări despre graţierea lui Gigi Becali chiar şi la o conferinţă de presă ţinută dincolo de hotarele Universului cunoscut de om), ea trebuie luată în serios:

„Noi, PSD, sigur, avem funcţia de prim-ministru, eu îmi asum principala responsabilitate, însă guvernarea este comună şi nu era corect ca unii liberali – de care sînt foarte mulţumit – să fie miniştri şi alţi liberali să fie în opoziţie, pe la televizor. Cred că mesajul nostru de solidaritate şi de seriozitate s-a înţeles destul de bine, însă, într-adevăr, sper ca în zilele care urmează să se dovedească nu doar că liderii PNL l-au înţeles, ci că toţi colegii noştri de la PNL. Noi sîntem solidari cu liberalii în toate momentele dificile, normal, prin care inevitabil treci cînd eşti la guvernare, ori vrem exact acelaşi lucru din partea colegilor liberali“.

Încercînd schiţa unei concluzii, vom rezuma spusele lui Victor Ponta în ceea ce s-a numit Criza din USL astfel.

Victor Ponta, dar şi PSD, au constatat că, după 9 decembrie 2012, PNL vrea să concretizeze în planul regimului USL vechea zicală, ştiută în două variante.

Una, mai porcoasă, pe care ne-o ferim s-o reproducem, conştienţi că Evenimentul Zilei poate fi citit şi înainte de ora 24, şi alta, mai acceptabilă în planul decenţei:

Şi cu mîna-n sîn şi cu sufletu-n în Rai! @N_