Adrian Porumboiu oferă o soluţie originală în cazul Gigi Becali. Smerenie la domiciliu
Lumea se împarte în oameni buni şi oameni răi. Oamenii buni sînt cei care deplîng condamnarea lui Gigi Becali. Oamenii buni sînt trişti. Oamenii răi sînt ceilalţi. Sînt cei care nu sînt nici trişti, nici bucuroşi. De exemplu. Cei 3 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care au dat verdictul împotriva finanţatorului stelist. Ori cei care gîndesc că pedeapsa aplicată lui Becali are un temei, fiindcă a lua un teren de la Armată, care valorează de aproape 60 de ori mai mult decît cel pe care l-ai dat tu la schimb, nu se cheamă o afacere curată.
În concluzie.
Oamenii răi sînt judecătorii (nu toţi), ziariştii (nu toţi) şi oamenii oameni (fără excepţie).
Astăzi vom vorbi despre oamenii buni. De ce? Pentru că merită. Oamenii buni sînt oamenii de fotbal. Cu foarte mici abateri. Bunăoară Ionuţ Negoiţă, acţionarul dinamovist, care spune că intrarea în puşcărie a lui Gigi Becali nu prea e treaba lui, deci nu comentează. Dar Ionuţ Negoiţă încă nu şi-a cîştigat statutul de om de fotbal 100%, deci nu poate fi un om cu adevărat bun. Bun în cel mai pur sens al cuvîntului este Adrian Porumboiu.
Vasluianul de origine buzoiană nu lasă loc de întors. “Trebuia să fie lăsat în libertate (el, Gigi Becali), aşa cum spune ţăranul, să fie lăsat să mănînce acasă o bucată de mămăligă cu o ceapă şi cu brînză”. Iată o idee luminoasă despre actul de Justiţie. Un gînd izvorît din ancestrala înţelepciune populară. Eternitatea s-a născut la sat (în România, bineînţeles, undeva între Frecăţei şi Vînju Mare). Dacă aşa stau lucrurile cu eternitatea, de ce nu am avea convingerea că şi dreapta judecată trebuie căutată tot pe acolo şi nu în sălile tribunalelor. Iar cînd tu, om cu stare ca Porumboiu, ai invocat ţăranul român, frate cu codrul şi cu Universul, nu mai poţi fi combă
