În marea de betoane din Mănăştur a apărut de câteva zile un colţ de pământ colorat. Are răsaduri de legume şi flori, dar şi sere în forma unor căsuţe de lemn, colorate intens, şi anvelope uzate recuperate din Someş, vopsite în culori vii şi în care au fost plantate răsaduri. Un grup de prieteni, între care un sociolog şi un economist, vor să schimbe percepţia mănăşturenilor asupra spaţiului verde din cartier şi îi îndeamnă să cultive legume pe parcele mici. Au început cu un mic spaţiu verde de la podul Calvaria, unde altfel Rosal ar fi plantat flori.

Adela Tofiu e unul dintre cei care a iniţiat acest proiect. E sociolog şi recunoaşte că unul dintre motivele pentru care a demarat acest proiect inedit este şi unul social. „Vrem să aducem oamenii mai aproape unii de alţii; noi, de exemplu, de când lucrăm împreună zâmbim mai mult şi ne-am împrietenit mai bine", spune ea. Filosofia acestei grădini de Mănăştur e că sunt plantate doar plante comestibile şi sunt folosite doar materiale refolosite. Apoi recolta e împărţită inclusiv mănăşturenilor: au vopsit un pelet de lemn, pe care au scris că de aici se poate servi oricine. „E mai bine decât să fure; vom împărţi recolta, când o vom avea, cu toată lumea", explică şi Dan Sîmpetrean, aici ca voluntar iar în „civilie" manager al Institutului de Transplant Renal. El spune că grădinuţa din Mănăştur a fost amenajată având la bază conceptul permaculturii - înainte de a lua din sol, trebuie să contribui la resurse. „În Europa pământul agricol e epuizat", spune el şi dă ca exemplu alegerea pe care a făcut-o grupul, de a planta printre răsaduri trifoi în loc de gazon. „Trifoiul se autoîntreţine şi ajută pământul, dar gazonul trebuie tăiat şi ierbicidat regulat", explică el.

Mănăşturenii nu au rămas impasibili la eforturile grupului informal de grădinari, aşa cum s-ar crede: numai într-o jumătate de oră, cât reporterul