Un tur de forţă susţin, zilele acestea, premierul şi vicele său de la Dezvoltare Regională. Ici şi colo susţin conferinţe şi prezintă declaraţii prin care explică necesitatea reîmpărţirii teritoriului. Pentru moment, tocmai această risipă de efort este singura parte bună în tot acest proces. Partea rea este că încă nu există o propunere oficială asupra noilor delimitări administrativ-teritoriale pe care populaţia să-şi dea la rândul ei cu părerea. Câteva hărţi circulă deja pe internet, fără să însemne cine ştie ce în ochii celor mai mulţi dintre noi.

"Competiţia" se dă între actualele regiuni de dezvoltare şi cele istorice. Cum şansele sunt mari ca regiunea din care face parte Brăila să rămână la fel ca şi până acum, autorităţile locale nu fac decât să readapteze mai vechile planuri. De fapt, imaginaţia a prins aripi în fiecare regiune. În ultimul episod al telenovelei, de exemplu, reînvie Bucovina, în penultimul se dădeau lupte grele pentru (re)stabilirea capitalelor de regiune. Săptămâna aceasta, planurile comune - foarte optimiste, de altfel - ale Brăilei, Galaţiului şi Tulcei au ajuns chiar sub ochii premierului, care, potrivit relatărilor, s-a declarat de acord cu toate. Dar această politică a aprecierii a fost aplicată şi celorlalţi aspiranţi la vise măreţe, foarte puţini primind însă şi garanţii. A păţit-o însuşi ministrului Transporturilor, căruia i-a fost tăiat brusc elanul privind construirea unei autostrăzi care să lege Moldova de Transilvania, după ce premierul a aplaudat proiectul şi i-a transmis să se descurce singur cu finanţarea. "Sfatul" primit de Relu Fenechiu pare a fi unul universal, chiar dacă proiectele viitoarei regiuni Dunărea de Jos nu sunt nici pe departe atât de scumpe precum autostrada moldo-transilvană. În plus, neglijarea regiunilor din estul ţării se poate vedea şi după lentoarea executării investiţiilor în infrastructur