„Great! Niciun an fără premiu la Cannes pentrut noi” ar putea fi subtitlul acestei corespondenţe de pe Croazieră. A fost şi textul unui sms entuziast al unei bune prietene, fireşte şi cinefilă. Asta cred că ar fi ceea ce şi-ar dori orice iubitor de film din România!

Da! O dată în plus am fost extrem de mândră / mândrii de conaţionalul nostru Tudor Cristian Jurgiu, regizorul care a concurat pentru Cinéfondation, rămânând iniţial printre cei 18 aleşi, dintre 1550 înscrise, de la 277 scoli de cinema. UNATC-ul este din nou în frunte, alături de prestigioasa FAMU, de la Praga, Institutul de Film de la Chicago sau INSAS-ul Wallonie-Bruxelles (care e primul care a şi dat comunicatul victoriei, nemenţionându-i însă pe ceilalţi laureaţi).

Preşedinta juriului - Jane Campion, Lady Jane (regizoarea neo-zeelandeză cu un Palme d’Or pentru un scurt „Peel”, în 1986 şi în 1993, pentru lungul şi tulburătorul „Pianul”) i s-a adresat într-un mesaj Gilles Jacob, Preşedintele Festivalului, care a rămas la propriu fără grai, în după-amiaza decernărilor. Ea a precizat că toate premiile au fost decise în unanimitate. „În acvariu” (care era racord cu genericul neschimbat de ani de zile al celor 24 de trepte care ies din mare, printre peştişori - cărora mă gândesc că sunt acolo ca să aibă cui să ceară concurenţii să li se îndeplinească o dorinţă - şi se înalţă la cer, pe muzica lui Camille Saint-Saëns ) a ieşit ex-aequo, pe locul trei, alături de slovacul animat „Panda”, de Matus Vizar, pe poziţia a doua fiind belgianul „În aşteptarea degheţului”, al Sarei Hirtt, iar pe primul loc americanul iraniencei Anahita Ghazvinizadeh „Needle”, unde reapare, fireşte în alt context, dar la fel de pregnantă povestea cu găurirea urechilor pentru a putea purta cercei ca în „Legăturile bolnăvicioase” de Tudor Giurgiu. O aluzie în imagini se găseşte şi în marele favorit de anul acesta „Viaţa Adele