Cunoscutul antidepresiv Prozac a devenit noul „opiu“ al artiştilor. În unele cazuri stimulează inspiraţia, în altele anesteziază geniul,

relatează lettera43.it.

Pe vremuri era opiul, astăzi este Prozacul. Cunoscutul antidepresiv a devenit pentru mulţi artişti un instrument indispensabil pentru a trăi „o altfel“ de experienţă, pentru a da un sens în plus realităţii sau, pur şi simplu, pentru a se simţi creativi. La 25 de ani de la lansarea pe piaţă a primei pastile de Fluoxetin, în cotidianul britanic The Guardian, scriitorul Alex Preston a publicat o analizată despre influenţele medicamentului asupra creaţiei artistice, care s-au demonstrat şi pozitive, şi negative, în acelaşi timp. În primul rând, trebuie spus că Prozacul nu este nicidecum o pastilă „consumată“ doar de artişti, ci, în realitate, este folosită de peste 40 de milioane de persoane din întreaga lume. Mai ales dincolo de Ocean, o persoană din zece o utilizează de obicei şi a fost inventată chiar şi o versiune pentru câini, înregistrată sub numele de Reconcile. Din punct de vedere chimic, Fluoxetinul este un inhibitor selectiv al recaptării de serotonină. Se presupune că acţiunea antidepresivă a fluoxetinei este legată de inhibiţia recaptării neuronale de serotonină la nivelul sistemului nervos central. Însă, care sunt motivele pentru care acest antidepresiv este atât de popular în lumea artei şi, mai ales, printre scriitori şi muzicieni, astfel că de multe ori este prescris în cazul în care un artist se află în plin „blocaj creativ“?

În opinia jurnaliştilor, răspunsul la această întrebare are la bază afirmaţia lui Sigmund Freud potrivit căreia creativitatea artistică este întotdeauna rodul unei nevroze. Istoria ne-a învăţat să ne aşteptăm că artiştii, aşa cum spunea Baudelaire, sunt atinşi de „vântul stârnit de aripa nebuniei“.

Anestezierea emoţiilor

În zilele