Unul dintre cei mai talentaţi actori al noii generaţii de la Naţionalul din Craiova, George Albert Costea (foto), afirmă că i-ar plăcea să existe o adevărată efervescenţă culturală în Bănie, iar ceea ce există deja să fie prezentat şi vândut mai bine.

Ion Jianu: Cum s-a produs saltul de la absolventul de liceu matematică-informatică la teatru?

George Albert Costea: Saltul a fost mai degrabă o alunecare lină şi sigură. Fără mişcări bruşte. Nu eram încă absolvent când am început să fac piese de teatru împreună cu un grup de colegi care nu se întâlneau nici ei în mod special cu vreuna dintre materiile din orar. Dar, ca să nu vă povestesc pur şi simplu amintiri din copilărie, cred că liceul pe care l-am absolvit încerca, asumat sau nu, încă de pe atunci, un tip de educaţie pe care îl salut: acela de a identifica într-un elev o înclinaţie spre un anume domeniu şi a-l ajuta să îşi cultive, fără sforţări exagerate, acea înclinaţie. Ca să răspund mai simplu: când profesorii au înţeles că pentru mine însemna foarte mult timpul petrecut în sala de spectacole a liceului nostru, repetând şi lucrând la diverse piese, au arătat înţelegere faţă de mine la materiile predate, dar nu în sensul că eu aş fi putut fi nul la chimie şi să fi obţinut oricum o notă de trecere.

I.J.: Provincia caută să se mute şi să se afirme în Capitală, dar în cazul bucureşteanului George Albert Costea a fost invers. De ce aţi ales Naţionalul din Craiova? Nu v-au speriat numele monştrilor sacri de la TNC?

G.A.C.: Am ales TNC dintr-o simplă întâmplare. Atunci când am terminat facultatea, singura audiţie în Bucureşti a fost la Teatrul Mic, dar am ratat-o la mustaţă. Apoi, următoarea cât de cât prin zonă a fost la Craiova. Cunoşteam renumele acestui teatru, dar într-un mod foarte teoretic. Am venit tocmai pentru că mi se părea de bun augur ca eu, bucureştean fiind, să înce