- Editorial - nr. 101 / 25 Mai, 2013 Se zice ca un copil se suparase pe tatal sau. Locuiau intr-o vale. Iesind din casa, fara sa-l auda cineva, si-a dat drumul maniei si a inceput sa strige: "Te urasc! Te urasc!”. Cineva din departare striga insa inapoi catre el "Te urasc! Te urasc!”. Era ecoul propriilor sale vorbe, dar copilul s-a speriat si s-a intors repede in casa si i-a spus tatalui sau ca cineva il uraste si i-a strigat de mai multe ori cuvinte amenintatoare. Tatal a inteles ce s-a intamplat. L-a luat bland de mana si au iesit afara, cerandu-i sa-i arate locul unde se afla cand a auzit acele cuvinte? L-a pus sa strige din acelasi loc: "Te iubesc!, Te iubesc!”, si indata i-au venit inapoi aceleasi cuvinte. "Aceasta este legea vietii, fiule”, i-a zis tatal sau. Primim ceea ce dam noi intai. Daca nu dam, nici nu primim (Antonie Plamadeala, Talcuiri noi la texte vechi, Ed.Pronostic, Bucuresti 1996). Toti am avut momente cand am fost tradati de prieteni. Dezamagiti si umiliti, ne-am intrebat: "Oare de ce, cu ce am gresit?” Mai trist este cand esti lovit pe la spate si ti se spune cu ipocrizie "Vai, sunt alaturi de tine…”. Un "prieten” imi reprosa, cu cateva luni in urma, "Vezi, ca eu te-am ajutat candva!” Nu i-am raspuns, fiindca m-au durut vorbele lui, chiar daca au fost adevarate. Din nefericire, in Romania de azi, dezbinarea dintre romani este frecventa, a devenit ceva normal. Prieteniile vechi s-au risipit din cauza unor interese meschine, politice, din cauza unor orgolii si a lipsei de dialog. Rar, foarte rar mai sunt la moda relatiile statornicite pe o prietenie sincera. Cel mai frecvent constatam acest fenomen in lumea politica. A se analiza doar tensiunile din USL, o uniune constituita impotriva firii, intre partide cu doctrine si interese total diferite. La ora actuala, in USL nu se mai poate vorbi de respect reciproc, daramite de iubire. In teologia cres